Bună. Am retard mintal accentuat. Am 18 ani. In familie am avut numa scandaluri si condiții mizerabile. Nu aveam nici ce mânca de cele mai multe ori. Mereu eram ținută nemâncată. Vă ROG, NU MĂ LUAȚI CĂ NU AM NIMIC DOAR PENTRU CĂ AM ÎNVĂȚAT SĂ SCRIU CORECT! De la psihiatrie am fost trimisă la comisia de handicap, iar de acolo mi s-o dat diagnosticul ăsta. De la comisia de handicap mi s-o zis ca e foarte bine că am învățat. Intrebarea mea e: mă mai pot vindeca sau să-mi revin? Am probleme și cu uitatul foarte mult. Uit tot ce citesc, oricât de mult repet nici măcar o frază nu-mi rămâne in cap și am momente cand nu-mi amintesc nimic din ce fac. Nici măcar cu poze. Am un comportament foarte copilăros la vârsta mea: imi vine sa ma joc, sa ma uit la desene și nu mă pot controla. Dacă mă controlez, devin anxioasă. Eu am probleme si cu anxietatea. Mi s-o zis că așa rămân oricâte pastile aș lua sau la oricâti doctori m-aș duce, iar vârsta creierului meu e a unui copil de 11 ani si 2 luni. Am pensie de handicap pentru asta. Eu aș vrea sa-mi revin să pot sa am nivel sa fac o facultate sau ceva mai mult. Nu vreau sa rămân la nivelul ăsta. Știu sa scriu corect, sa număr, sa formulez cât de cât, însă din scoala si liceu nu-mi mai amintesc nimic și nici socoteli de clasele 1-4 nu stiu sa fac. Oricât de tare le tocesc și mă forțez sa le învăț, le uit. Degeaba. Si la școala si liceu pățeam la fel: învățam, uitam, invățam uitam și mă treceau profesorii de milă că mă știau că-s copil sărac și cu probleje in familie. Conditii nu am avut deloc, tata era alcolic, mama vai de capu ei nu mai zic. Nu am fost ajutată cu nimic și sfătuită, asta e bine sau nu e bine. Doar de una singură am fost lăsată mereu și numai totul praf am făcut. ÎNTREBAREA MEA E: MĂ MAI POT VINDECA ȘI SĂ-MI REVIN? Vreau să am gândirea normală, nu ca a unui copil. CE SĂ IAU? CE SĂ FAC? EU SUNT AȘA DINTOTDEAUNA, mulțumesc pentru înțelegere

Am analizat scrisul tau si rezultatul te va surprinde:
NU ai probleme cu memorarea (ai memorat gramatica si o utilizezi foarte bine).
Problema ta este doar aparenta si se datoreaza conditiilor tale din copilarie, cand instinctiv ai respins aproape tot din anturajul tau, fiindca le considerai "dusmanoase" (mai ales daca parintii "te fortau" sa inveti).
Acum s-a schimbat situatia: ai devenit majora si VREI sa recuperezi ramanerea din urma. Este cel mai important pas: VOINTA.
De acum incolo schimba-ti stilul de a invata: invata ce te intereseaza!
Invatatul necesita studii (citire, ascultare, vizionare, experimentare) multe si deseori repetate. Prin REPETARE si CONEXIUNI LOGICE (cu cele deja stiute) poti invata si retine cel mai bine lucrurile!
Nu ar strica sa inveti si sa practici si YOGA. Ajuta foarte mult, mai ales daca practici si in grup. cu semeni.

Si, nu in ultimul rand, alege-ti ceva HOBBY, o pasiune de care iti place mult sa te ocupi, chiar si fara sa primesti bani pentru el!
Acesta poate fi, de exemplu, gradinaritul (sau orice alta ocupatie ce-ti place).

Trebuie doar sa vrei!

Capul sus!
Spor mult!
Sane auzim cu bine!

Imi pare rau sa-ti spun, dar un asemena handicap este pe viata, nu se schimba si nici nu te vindeci, fiindca crerul tau este cel afectat, nu fizicul tau.

ÎNTREBAREA MEA E: MĂ MAI POT VINDECA ȘI SĂ MI REVIN?
Răspunsul meu este da. Ce mă face să cred asta? Mesajul clar și coerent pe care l-ai emis aici. Si la școala si liceu pățeam la fel. Așa spui. Din asta îmi rezultă mie că ai fost la liceu. Tot ce pot să spune este că pe vremea comunismului cel hulit acum, existau programe sociale pentru cei ca tine, întreprinderi, cooperative de producție dedicate. Acum va trebui să găsești nișa. Să începi prin a contacta online ONG-uri și asociații de handicapați, să vezi dacă nu găsești ceva pentru tine.

Daca recuperarea incepea cand s-au observat prima data problemele erau sanse. Acum e cam tarziu, nu e neaparat imposibil dar e vorba si de o lipsa de resurse - nu sunt multi specialisti care sa lucreze cu adulti. Apeleaza la un asistent social, ei trebuie sa stie daca poti sa beneficiezi de terapie.

Îmi pare nespus de rău să aud că ai avut o viață așa grea și cu consecințe așa severe.

Este posibil ca condiția ta să fie rezultatul malnutriției. Ar fi bine să consulți un neurolog să vada dacă creierul tău s-a dezvoltat într un mod normal și sănătos... Doar el îți poate spune ce prospecte ai din punct de vedere științific.

Sigur că poți, chestia cu uitatul poate este și datorită condițiilor în care ai crescut și ai fost expusă de mică. Daca era altfel, nu reușeai să înveți să scrii.
Scoate ți din cap "uit, nu pot".
Nu a avut cine sa se ocupe de tine, iar cum sunt medicii noștri, nu le ai băgat în buzunar nimic, iar ei ca să scape de tine, te au pasat mai departe.
Eu cred că prin terapii și multă ambiție din partea, reușești, iar ambiția se poate observa chiar din întrebarea ta.
Unde locuiești acum, cu cine locuiești?

Bine ai venit pe acest site, unde vei remarca ca nu esti singura cu acest fel de probleme.De fapt este posibil sa ai chiar mai putine decat altii.Doar urmareste postarile si o sa -ti dai seama.

Nu ai nici pe dracu'.
Ești un troll și mănânci rahat cu polonicul.
Ieși afară.

Și eu mă întreb dacă nu am la fel, chestia este că eu am fost foarte bun la învățătură, și asta pune multe semne de întrebare! Eu nu cred că ai retard mintal, eu cred că ești un om normal cu IQ normal, undeva pe la 90, deci la 90 nu e retard ci ești un om normal! Nici nu ai idee cat de corect scrii, nici eu nu scriu asa de corect și curat, nici alții care sunt zi de zi pe aici, ne cam dai clasa la scris!
Psohistrii nu pot da niciodată un diagnostic precis, 100% precis,ei mai greșesc când dau diagnostice, dau diagnostice într-un mod superficial unii.
O fi că ai avut deficit de iod și de vitamine, minerale etc! Eu nu cred că ești retardata ci că nu ai încredere în tine din cauza mediului familiar, a unor traume psihice îndelungate și a lipsei de iubire, de afecțiune parentala.
Și eu câteodată uit prea ușor, uneori îmi explică unii chestii ușoare pe unde sa ajung unde întreb și eu nu înțeleg și dacă e sa dau un test la locul de munca îl iau cu 9 sau 10! Sincer din ce am văzut noi avem medici psihiatri foarte slabi pregătiți, așa că nu te mira și nu te învinovăți așa de aspru, ești un om ok, care merita un loc în societate, un loc de muncă, sa fi integrată și să intemeiezi o familie cu un om normal.

Nu trebuie sa te vindeci că nu ai de ce!
Consuma ciocolata neagra cu minim 80% cacao, nuci frecvent, cacao, legume și fructe, minim 7-8 ore de somn, sport regulat, ieșit regulat, cam minim 30 de minute pe zi, și să eviți sedentarismul, statul excesiv pe telefon/PC /tableta etc.

Poți lua și bilobil 120 mg,te poate ajuta cu concentrarea și memorarea.
Și de la anxietate poți să uiți foarte ușor,chiar sa și stări repetate de confuzie, pierderi temporare de memorie, chiar de la tratamente poți avea probleme ce le iei pentru anxietate.
Fa integrame des, așa îți vei pune creierul in funcțiune, activitate, asa îl poți folosi la căpăcite maxima pentru cele mai bune rezultate.

Cauta chestii frumoase, activitati frumoase si fa-ti viata cat mai frumoasa, nu uita ca sunt oameni in depresie care au facultati si etc, sa stii si tu ca nu facultatea sau banii aduc fericirea, eu am facultate si am tulburare obsesiva aia e.