Buna dimineata TPU, m-am decis sa ma interesez de o problema pe care o am, fiindca este de ceva timp, si chiar ma ingrijoreaza
Deci, am 17 ani, si sunt o persoana destul de retrasa, nu ies in cluburi, nu beau, nu fumez, etc. prieteni am destul de putini, si nu prea buni, sunt zile, chiar si saptamani in care nu socializez cu nimeni, doar cu familia, si cu familia doar atunci cand chiar este nevoie. simt nevoia de a avea mai multi prieteni, simt ca vreau sa socializez, sa ies mai des, acum pot sa spun ca sunt putin mai bine, anul trecut nu ieseam DELOC,absolut deloc,decat la scoala, mai nou am inceput sa vorbesc cu niste prieteni mai vechi,cu care sunt destul de departat,nu prea ii pot numi preteni,nici macar nu prea ne intelegem, dar nu am ce sa fac,daca nu ies cu ei,nu ies cu nimeni, cand ies singur in oras, sa ma plimb am o senzatie foarte naspa de neliniste, sunt agitat, stresat, simt ca toata lumea se uita la mine iar eu nu fac ceva bine,ca par un ciudat in fata altora, nu ma pot uita in ochii cuiva cand vorbesc cu o persoana mai necunoscuta, ma simt foarte incomod cand vorbesc cu cineva necunoscut, sunt foarte timid, ma inrosesc imediat cand este ceva rusinos despre mine, chiar si dupa ce fac o mica greseala (de exemplu daca nu ma exprim bine odata) stau si ma gandesc la asta ore..si regret orice greseala,ma afecteaza orice lucru rau spus de cineva despre mine chiar si in gluma,ma simt prost cand cineva face o gluma despre mine, am incercat sa nu bag in seama dar nu pot, pur si simplu ma seaca...
La psiholog nu am mers vreo data, si m-as simti ciudat sa ma duc m-as simti ciudat si sa le spun parintilor ca as vrea sa ma duc, nu stiu ce este cu mine..cu parintii nu prea pot vorbi,niciodata nu am simtit ca pot sa le spun orice, nu am simtit ca ma pot ajuta cu sfaturi, nu am spus vreo data aceste probleme cuiva, credeti ca sufar de o boala? as vrea sa stiu daca exista un site, sau ceva de genul acesta unde as putea sa vorbesc cu un psiholog, dar prin scris, fiindca v-am zis ca nu m-as simti bine sa ma duc acolo, cand eram mai mic am avut diferite probleme, in principal eram batjocorit de colegii de scoala, se radea de mine, in fine nu asta conteaza, dar cred ca asta este cauza, din cauza asta cred ca am devenit asa
Multumesc celor care au citit ca v-ati ocupat timpul cu asta, iar daca imi puteti da un sfat despre aceasta problema astept cu mare drag raspunsurile voastre, o zi buna in continuare!

"La psiholog nu am mers vreo data, si m-as simti ciudat sa ma duc..."

In cazul tau exact de un psiholog ai nevoie!
De ce te-ai simti ciudat?
Fiindca la voi exista perceperea ca, la psihologii se ocupa nebunii?
GRESIT!
Psihologii se ocupa de multe laturi ale modului de GANDIRE umana.
Poate nu vei crede, dar toate campaniile de publicitate, de alegeri (ale partidelor) etc. sunt gandite psihologic, de specialisti.
Un psiholog este un cunoscator al modului si mecanismului de gandire si percepere al omului, care este mult mai complex decat o masina sau un telefon/calculator, unde ne pierdem des, din cauza necunoasterii suficiente.
Si, cum apelam la service, la un specialist daca avem problema cu vreun aparat si nu ne este rusine, tot la fel trebuie sa apelam si la un psiholog, cand avem nevoie.
Nerezolvarea la timp a problemelor duce la agravarea lor!
Cateva discutii - libere si sincere - insa, cu un cunoscator (psiholog), poate ajuta mult!

>> La psiholog nu am mers vreo data, si m-as simti ciudat sa ma duc m-as simti ciudat si sa le spun parintilor ca as vrea sa ma duc.

Incearca la un (life) coach daca psiholog iti suna ciudat. La coaching iti stabilesti niste obiective si apoi le atingi. Nu faci terapie.

Poti face coaching / terapie de la distanta, dar nu poti ramane decat la un nivel superficial. Pentru ceva mai profund e nevoie de face 2 face.

Alternativa este auto-terapia. Uite aici o carte: http://www.librarie.net/......bert-Ellis

si inca una:
http://www.librarie.net/......controleze

Bafta!

Salut, nu ești singurul. Și eu sunt mai retras și nu prea ies din casă dar când vorbesc cu cineva străin mă pot uita în ochii persoanei respective și nu mă înroșesc sau ceva. Dar la fel, când sunt înconjurat de multă lume mă simt ciudat, ca și cum s-ar uita toți la mine. Dacă fac o greșeală sau ceva mă gândesc la acea greșeală dar cu timpul am învățat să fiu indiferent și nu-mi pasă, până la urmă nu am dat în cap nimănui. La mine problema ar fi mai de grabă că nu prea știu ce să zic, să port o discuție.

* Pentru tine, dacă nu vrei să mergi la psiholog ( nici eu nu am fost ) poți să încerci să fi mai indiferent, până la urmă oricine greșește. Și când ești afară înconjurat de oameni necunoscuți gândește-te că nimeni nu se uită la tine, fiecare e ocupat cu viața lui.

Psihologul și psihiatrul din conștiința celor din jur îți fac observație atunci când "greșești". Când tu faci ceva ce unora le pare greșit sau de neînțeles ei se duc imediat cu gândul la o "boală psihică" fiindcă sunt persoane de rea-credință. Nu ignora persoanele de rea-credință fiindcă acestea nu stau pasive ci urzesc și acționează la adresa ta.
Faptul că te agiți, roșești și nu mai ai liniște se datorează neputinței tale fizice în fața unui grup organizat ad-hoc oricând din care fac parte civili, polițiști, psihologi și psihiatrii. Psihiatria este destinația pe care acest grup ți-o dă. Refuză-i și pe psihologi, ei vor doar să-ți așterne calea "pavată cu bune intenții" către psihiatrie.
Dacă psihiatru nu există, destinație nu ai.

Renunță la ideea că psihologul te va ajuta să-ți faci prieteni. Prieteniile adevărate nu se leagă sub autoritatea cuiva, ci în opoziție cu cineva. Astfel s-au împrietenit și cei ce te batjocoreau pe tine la școală. Nu-i așa că erau uniți în prezența ta? Aceasta este diferența dintre o haită și o turmă. Tu vrei să fii solo, să faci parte din turmă sau să participi la crearea unei haite? Dacă vrei să faci parte din turmă apelează la psiholog. Dar vezi că turma are și câini, aceia care te dirijează acum către psihiatru, via psiholog. Mai ai un pas și ai intrat în turma nebunilor dacă-l faci.