Buna TPU...
Cred ca este timpul sa ma descarc aici, sa spun tot... Poate multi dintre voi o sa radeti, dar mna, astia sunt oamenii!
Am 15 ani...Si sufer de Tulburari de personalitate, stiu asta 100%!
De aproximativ o luna ma confrunt cu ea..Si cred ca daca nu as fi fost puternic in sufletul meu, as fi innebunit!
Anul acesta am E.N asa ca am lasat prietenii de-o parte, iesirile pe afara, prin oras, etc. Eu am fost un tip foarte sociabil, care iesea cu prietenii, faceam sport si cand incepeam sa stau in casa mai mult de cateva zile, aparea un episod scurt de tulburare, pentru ca ma gandeam la "el").
Si in luna asta, am stat extrem de mult in casa, stresat, 24 din 24 in fata unui PC, pentru a ma documenta si a face teste pentru E.N, nu am mai facut nici un sport, am uitat sa ma alimentez cum trebuie...Pentru ca m-am gandit numai la asta, mi-a venit pur si simplu in gand tulburarea asta!
Acum problema este ca nu mai pot sa ies afara sa fac ceva, pentru ca nu pot! Am in gand tulburarea asta! Simt ca as trai intr-un vis, intr-un film si nu am un contact clar cu realitatea!
Nu pot sa-mi inving gandurile, iar daca ma gandesc la ceva pozitiv, care ma face pe mine fericit, parca imi revin, scurta durata!
Gandurile ma omoara! Parca am o parte negativa in mine, cu care ma lupt cu ea si ea castiga. 
Nu pot sa descriu tot ce am pe suflet..nu reusesc.
Singurul lucru care ma face "sa traiesc" acum, in momentul de fata, este pc-ul, stau si ma joc jocul meu preferat, ma izolez in lumea lui si uit tot...Si somnul...
Nu vreau sa ma duc la un pshiholog..pentru ca daca ar afla mama mea ca sufar de asa ceva, ar muri.Ea nu are voie sa se supere, s-a operat de o chestie si nu are voie.
Vreau sa fiu eroul meu si sa scap de gandurile acestea, de parca as trai intr-un vis.
Astept ca Dumnezeu sa trimita o persoana dintre voi sa ma ajute si poate sa vorbim in privat.
Vreau sa fiu om, din nou!
Help!
Și mie mi-au dat lacrimile la răspunsul tău. Asta înseamnă că simțim același lucru. Suntem amândoi copii, și eu sunt o copilă dar cum ai spus și tu, de mic treci prin multe și abia când cresti realizezi. Și aici nu e vorba de vârsta aia din buletin/certificat, ci de vârsta sentimentala. Nu îți imaginezi ce bine mă simt că am putut sa ajut dar totodată să îmi exprim și eu sentimentele prin răspuns. Tot ce am scris despre tine, e și despre mine, de asta te înțeleg 
daca vrei, mai vorbim, te simt adânc în suflet. Am găsit și eu pe cineva să inteleaga ceea ce simt și tu la fel. Dumnezeu trimite astfel de oameni, daca vrei sa te exprimi vreodată poți să îmi trimiți mesaj... eu nu judec, dau sfaturi, mă regăsesc, criticile nu mă privesc. Trebuie neapărat să găsești un remediu să-ți expui sentimentele, eu deseori compun versuri. Fără limite, fara gânduri, cu sufletul! Sper sa reușești să treci peste, e mult mai complicat decât pare, dar odată ce le porți înseamnă că îți rezervă ele ceva... Clădesc ele un caracter cat mai puternic, așa se întâmplă oamenilor.Nu știu dacă asculți rap, dar e un vers de la Nimeni Altu "pentru oameni buni, ce au trecut numai prin rele". Te aștept în privat daca mai ai nevoie de ajutor, suntem în aceeași situație, nu știu dacă te înțeleg in totalitate pentru că nici pe mine nu mă înțeleg de multe ori. Dar asta e, capul sus, ce putem sa facem daca stam la dos? Nimic. Mai avem multe de învățat, multe de trăit cu oameni sufletiști
Răspunde
Îți înțeleg sentimentele, e greu să trăiești cu atâtea pe cap. Cel mai probabil ți-ai încărcat creierul nu tocmai pozitiv cu e.n, datorita faptului că ți-ai dedicat tot timpul pentru învățat și ai abandonat vechile tale obiceiuri, ieșiri și asta te afectează. Ele te fac pe tine, tu le faci pe ele, activitățile in care te regăsești, prietenii cu care stai, tot influențează. Acum te-ai închis în tine, vezi să nu fie de la altceva, încearcă să îți dai seama daca nu ai și alte probleme care te baga la margini și te deteriorează treptat. Pot fi să știi și să nu fii conștient, să te acapareze într-un mod dubios și să ajungi la momentul in care consideri că nimeni nu te intelege. Din cate deduc eu din întrebare, ești la momentul ăla, de asta postezi asta aici și nu te duci la un tovarăș sa ii ceri un sfat, toți parca nu au timp sa asculte, d-apai să mai dea și un sfat. Ești prins în capcană asta a vieții, trebuie să te descarci undeva că ajungi in punctul in care vei fi pierdut complet. Nu te speria, încearcă doar sa îți păstrezi credinta căci Dumnezeu dă sens tuturor lucrurilor și iubire fiecarei persoane, că noi alegem ura e alta parte a traiului. Acum realizezi că nu ești în cea mai facila situație, încearcă să vezi cum te manifești când ajungi la linia finalului. Daca incepi sa plângi, să ții în tine de ochii lumii, de ochii părinților în special că dacă ar afla prin ce treci tu ar fi afectați și asta ți-ar influență starea negativ și tie. Nu vrei sa te duci la psiholog pentru faptul că ai in cap că i-ar spune mamei tale tot și pur și simplu nu ai vrea ca mama ta sa vadă prin ce trece copilul ei. Poate că ar înțelege, poate că nu, iar tu trăiești în lumea ta închisă, in visele tale că reușești să le mai ai și pe alea. Încearcă să faci din timp o balanta. Dedica-ti timpul multor activități pozitive, nu înseamnă că nu trebuie să înveți, ci sa egalezi astfel încât sufletește sa fii împlinit. Chiar și nevoie de o persoana la care sa te descarci, dar vezi și tu cum sunt toți. Și eu am primit sfatul să mă duc la un duhovnic cu har, însă mă gândesc că trebuie să am o sinceritate in mine, să arunc cu sentimente reale, dar nu cred că sunt pregătită pentru asta, poate simți la fel. Dar Dumnezeu ne ajuta sa trecem peste toate, de obicei transmite persoane cu harul asta înzestrat să te înțeleagă, ori alte modalități prin care sa ai sufletul curat. Știi cum e, îți dă atât cât poți să duci, înseamnă că ești un om puternic și nu trebuie sa cedezi. Viața într-adevăr e grea, dar uite, dacă n-ai sti de momente dificile nu ai ști nici de facilitate. Acum ai in suflet că toate se întâmplă cu un scop, dar nu-l găsești, ce sa faci când ești marginalizat de tine însuți? Caută lucruri în care îți găsești fericirea, in care te regăsești dar sa nu te apuci de vicii, ele te coboară, nu te ridica. Nu te lasă manipulat de oricine, ai grija in ce anturaje te învârti că e dur traiul și oamenii la fel. Sunt simple sfaturi, mi le dau deseori și mie când ajung la starea asta. dacă ai nevoie de altele, sunt aici, incerc sa te ajut cat pot, nu am studii psihologice dar odată ce treci prin unele chestii incepi sa vezi viața altfel. Poate o sa ajungi și tu sa dai sfaturi celor ce vor fi in viitor în starea în care ești acum, in prezent. Macar rămâi cu gândul că te-a înțeles cineva, trage tare, omule, găsește remedii cum ar fi muzica, ea nu te trădează. Nu-ti pune încrederea toată într-un om că o să fii dezamăgit. Capul sus, chiar daca privirea e in pământ!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Cred că nu în întregime pentru faptul că ai descoperit înțelegerea și încrederea. Știi cât te încălzește sa te asculte cineva la nevoi. Mai ai multe pe suflet, tu ești cel care trebuie sa le descopere, să adune mărunțișuri și să clădești o piramida din ele. Să vezi de ce mai ai nevoie, treptat, te vei vindeca. Asta simt eu, asta îmi spune sufletul. Nu e întocmai indicat să îl asculti, dar sufletul meu gândește. Sufletul meu are răni pe care le coase pe zi ce trece, chiar daca apar altele în timp. De noi depinde o mare parte din viața, trebuie sa ne cunoaștem pe noi mai întâi mă bucur că îmi ești alături
Răspunde
Hei, scuze ca nu am mai dat nici-un semn de viata.dar am avut foarte multa treaba...si acum cam inceput sa imi revin ti-am ascultat sfaturile si tot! si acum gandesc zi de zi tot mai pozitiv si ma bucur ca traiesc!
Nu mai sunt asa inchis in mine acum, nu prea mai am nici-o tulburare, nimic!
Incep ca contactul meu cu realitatea sa fie din ce in ce mai strans! Pentru ca am inceput sa stau mai mult cu prietenii, si nu inchis in mine!
Wow, iar comentariul tau a fost apreciat de catre editori!
Sunt cateva greseli de scriere in comentariul de mai sus, pentru ca l-am scris din graba...
Scuze că nu am mai scris nimic aici. Am fost în excursie și în mare parte am stat cu cei de acolo, prieteni și profesori. Sper că și acum, după 5 zile cred de când ți-am scris prima data, te simți mai bine. Sper sa putem fi într-o zi împliniți sufletește, căci asta e cel mai important în viața. Să nu o iei pe căi greșite, căci consecințele vor fi greșite. Ești un om puternic din ce am dedus, continua sa lupți, chiar daca puterile deseori îți scad. Asta e ce îmi spun și mie, uneori chiar funcționează
Sper că te-am putut ajuta! A fost cred că cea mai buna veste pe care am primit-o azi. Ai avut nevoie de înțelegere sufletească și sprijin. Daca ai nevoie de altele, știi unde poți apela. Ești un om puternic, cu un caracter demn. Te respect din abis, îți mulțumesc că îmi ești încă alaturi
Sigur voi mai întâlnii numeroase probleme in viata... Si prima data o sa apelez la tine!
Și, cum ziceai ca este pagina aceea de Instagram?
Aici.sa.te.ajut parca. N-am mai intrat pe ea, nu știu dacă am făcut urmăritori. Oricum nu are nicio poză, o sa incerc sa postez niște citate scrise de mine. Mulțumesc că ai încredere, chiar sunt fericită că ai reușit să treci peste o parte din lucrurile care te apasă
... Buna 
Am început iar sa am câteva episoade de tulburare...
Am început iar sa stau in casa... Închis in mine. Nu am mai ieșit afara. Pentru ca mai am putin și dau e.n si de aia. NU MAI SUPORT
Îmi era dor de un mesaj de la tine dar nu voiam să văd că suferi... Ți s-a pus e.n asta pe suflet, dar încearcă chiar sa nu stai închis în casă. Că îți închizi o grămadă in creierul tău și rămâne derutat. Nu zic sa nu înveți, ba chiar trebuie sa tragi însă să ieși pe afara, să intri poate mai devreme macar cât e aproape e.n, să îți dedici timpul și activităților zilnice in aer liber pentru a-ți oxigena creierul. Daca stai agitat și înveți fara pauze o sa ramai "fara oxigen". Trebuie să îți "aerisești" mintea, pentru a beneficia de concentrare. Cu o noapte înainte de e.n nu sta să înveți. Aici mă refer fix in noaptea dinainte de e.n, că o să fii puțin, puțin mai mult, stresat, dar încearcă să te odihnești. Dimineața să te trezești cu o stare de bine, cum că ai putea reuși. Nu te închide în tine și cel mai important, nu îți pierde controlul de sine! Pe ce data ai e.n?
A, observ că nu am vorbit de când a început vara! O vara frumoasa, cu rezultate bune atât la e.n cât și în viața! Am simțit sa ți-o spun
Încearcă să te odihnești mult, am mai spus-o odată ca să fie creierul "curat". Eu am săptămâni de când mă culc după 00:00 și azi m-am trezit cu o durere de cap și o greata din piept. Am avut o durere aproape insuportabila de cap, amețesc când mă ridic și parcă se lasă ceva fierbinte in creier. Știu că e din cauza oboselii, că dorm 4-5 ore pe noapte și avem nevoie de odihna. Dedica-ti timpul învățatului dar nu încat sa obosești psihic, că o să suferi de lipsa de concentrare. Multa bafta, chiar îmi doresc să obții rezultate bune!
Si eu imi doresc mult sa obtin rezultate bune!
Eu am observat ca daca stau si socializez cu oamenii, fac ce.mi place...ies la aer curat, pur si simplu! uit de tot! Nu mai am nimic, simt ca traiesc
Dar acum cum ti-am mai zis, sunt inchis in mine, si cand incerc sa "ies" din mine cu greu incerc sa am iar un contact cu realitatea.
Parca nu imi mai pasa de mine....nu stiu ce sa mai zic.
Am avut zilele acelea..in care un procent de 75% am simtit ca traiesc, pentru ca am petrecut ultimele clipe cu colegii mei, si ne-am distrat...si eu m-am distrat si am uitat de tot!
Vreau sa fiu eu..omul din trecut, imi este dor de mine.
Traiesc intr-un vis, si nu gasesc nici-un leac care sa ma trezeasca, si SIMT ca exista unul..pe care eu singur trebuie sa.l descopar
Stii tot ce simt.e trist.
Esti singura care stie ce am.
Trebuie sa recunosc, un procent de 20%, mi-am revenit, dar nu este destul
Eu am un sentiment in mine, care nu are nume, nu poti sa-l descrii, sa-l vezi..Nimic! doar sa-l simti.
Ce e cu mine?
Ma simt si ametit, oare pentru ca stau toata ziua in casa? si in fata unui PC? Mdap, de asta
Eu de abia astept sa termin cu chinul asta de e.n, care pot sa spun ca m-a distrus!(ca sa-ti spun mai exact: Ti-am spus ca eu am mai avut un episod din acesta de tulburare, de care pe atunci am scapt de el, dar mi-a ramas in suflet, si am stat cu el, fara sa ma gandesc la el...
Am avut prieteni, socializam, stateam si pe atunci la telefon la PC, putin mai mult, dar nu ma afecta deloc.(atunci o faceam de plictiseala...acum o fac ca sa traiesc!) Faceam sport, etc...lucruri normale ce sa mai. Si am uitat complet de examenul asta important din viata mea.Iar Acum, m-am izolat in mine si am ajuns la tulburarea aia de atunci, care eu nu sitam ce inseamna pe atunci, pentru ca eram mic..si am scapat repede de ea, dar acum..gandurile mele sunt mult mai "mature" ma gandesc la tot felul de lucruri la care nu vreau sa ma gandesc, parca cineva se gandeste in locul meu.)
Tulburarea asta ma face..sa..nu mai am nici-un interes. fata de viata..sa cred ca viata nu inseamna nimic..si ma gandesc la moarte..la cum este acolo sus.Ea ma face sa ajung acolo..sa-mi pun capat zilelor si gata..sa scap de tot
Dar eu sunt puternic..Nu sunt slab. Si sunt constient de tot!
Parca am o parte in mine care e normala...si ma face sa constientizez aceste lucruri, si ma indruma numai catre bine.
Eu cred..ca da as fi fost, un baiat oarecare, as fi renuntat psihic, si mi-as fi pus capat zilelor.dar eu parca sunt special..asa cred.
Si inca o chestie, pe mine tulburarea asta, sau ce o fi ea, ma face sa intru intr-o persoana anume spiritual, doar prin vaz, si sa ii simt sentimentele, si cum este ea pe suflet! pur si simplu cand vad o persoana, imi intra automat sentimentele ei in mine..In special tu, eu iti stiu tot!
Dar tot-odata. daca este o boala. mda.
Sper ca esti pregatita spiritual sa citesti tot ce am scris eu acolo.
Am scris tot ce simt..cred ca absolut tot.
Si imi cer scuze ca am scris complet random acolo, dar cand iti scriu acest mesaj, sunt foarte obosit.
"Am o mare incredere in tine, iti multumesc ca esti aici.tie pot sa-ti spun totul!"
Si totodata am o ura extrem de mare pe oameni! ..Chiar si pe cei apropiati, parca mi-ar spune cineva in gand numai cuvinte urate despre ei.
Offf. Daca m-ai vedea in exterior, ai crede ca tot ce scriu eu aici este doar o gluma...pacat ca toti nu ma stiu, in suflet..nici parintii. doar tu.
Aici, doar sufletul vorbeste.
"păcat că toți nu mă știu, in suflet...nici părinții". In fraza asta mă regăsesc în totalitate. Ce sa zic? E greu când trăiești cu o tulburare, să îți zic un exemplu tot tras pe pielea mea insa facut cu mana mea. Sper sa nu mă judeci pentru că mi l-am făcut singura, o singura persoana îl mai știe pentru că a fost langa mine. Am spus să încerc și eu un viciu "legal", nu ii dau numele că nu cred că am voie aici. A fost cum a fost, la început credeam că e plăcut, efecte oarecum plăcute, însă ele treptat dispăreau. Au durat undeva la 3 ore, era ora 21, m-au prins pe la 23 și m-au lăsat (nu în totalitate) la 02 când m-am culcat. Dimineața (tot în acea zi) parca eram într-un vis. Și nu te gândi că visam la uite ce frumoasa e lumea, trebuie sa îmi trăiesc viața. Daca tipa cineva, mă speriam. Credeam că nu o sa mai ies din el. Eram într-o excursie. M-a apucat o durere insuportabila de burta, am scăpat de ea după ce am fost la baie, după ce am tinut-o o grămadă de timp. Însă, creierul meu era conștient, dar inconștient. O profesoara era în spatele meu și după o aud cum mă strigă de pe niște scări. Nu realizam cum a ajuns acolo, trecuse pe lângă mine și nu o văzusem. Pe autobuz m-a mai lăsat trip-ul, când am ajuns acasă la fel. Dar dimineață, simțeam că mor. Parca eram într-un vis, nu îmi dădeam seama ce trăiesc, căutăm pe net, eram destul de panicata și îmi rezultase pe net tulburări de personalitate. In astfel de situații, ai impresia ca o sa ramai cu ele pe viață. Acum nu știu dacă a trecut tot, că deseori, ba chiar acum mai vad niste "luminițe" pe pereți, ca și cum te-ai uita la soare apoi ai clipi. Poate va citi cineva asta, înafara de tine, și va realiza că e un coșmar sa încerci astfel de lucruri, că știi vorba aia: "e mai bine sa previi o boala, decât să o vindeci", parca așa era. Probabil că tu o să te liniștești mai mult și după e.n, acum ești preocupat enorm cu ea. Încearcă să fii calm și să te odihnești. Să îți dedici timpul să ieși și pe afara și să înveți, dar nu noaptea, căci trebuie sa fii odihnit
As fi scris mai mult, despre capitolul "viciu legal" sau despre oricare altul, dar se descarcă telefonul. Pagina asta parca e un remediu, unde te descarci complet
A, deci crezi că nu mi-au rămas de la efect, nu? Chiar de ar fi sau nu așa, reușesc să accept situația. Nu prea cred că am băgat o singura data, dar poți să știi?
Am citit despre ele pe net. Am auzit că poate fi o boala ceva la ochi. Eu oricum port ochelari, când ma duc la control la ochi, că trebuie la jumate de an să mă duc, o sa spun și despre asta. Luna asta ar trebui normal să mă duc, iar am depasit termenul și mă duc mai târziu. Am citit că îți poți pierde vederea, Doamne Ferește de așa ceva, o sa întreb doctorul. Tu ce știi despre ele?
Oricine are luminitile astea.dar la unuii oameni sunt putin mai dezvoltate..cum e la mine..Pe lenga tulburarea asta, eu mai am si floaters, si din ce am citit, scapi doar printr-un laser de ele
trist...
Și eu le am, și vezi, aceleași sentimente ce le regăsești și în tine. Greu tare sa te obișnuiești cu astfel de senzatii, să nu se agraveze. Așa hai, că le suportam, cred... Sper din suflet sa te vindeci, mai ai puțin până la e.n, trece și ea cu siguranță. Rezultatele sunt importante, indiferent de orice nu îți pierde increderea în tine. Nici controlul de sine, e foarte important sa te tii pe picioare indiferent de greutățile purtate pe spate. La floaters, nu avem ce face deocamdată niciunul. In primul rand, nu avem vârstă de majorat pentru operatie cu laser și în al doilea rând, mi-e de-a dreptul frica să mă risc pe tehnologiile "avansate" din Romania cu laser.
Nu știi cât ma bucur de mult, ca te am aici!
Un strain, in care am cea mai mare încredere... Și căruia pot sa-i spun tot.
Le suportam și pe astea... Ce sa facem. Eu le am cred ca de 3 ani...
Poate trec ele la un moment dat. vezi că unele incep, treptat, să treacă
Nu cred, sincer... Poate acum sunt multe stresuri in tine, vezi cum te simți după e.n, că și asta te obosește destul de mult. Îmi doresc atât de mult sa iei o notă bună, să fii mulțumit de ea chiar sper, cu Dumnezeu înainte
Multumes foarte mult ca imi esti alaturi!
Mi-am facut o recapitulare ..si nu stiu de ce eram asa de nelamurit..cu problema pe care o am.
Uite eu sunt la fel ca tine, am aceleasi sentimente si ganduri, si asa nu este o problema de santate sau ceva.
Dar eu..care am stat numai in casa, stresat, in fata unui PC ore in sir! am uitat sa mai ies si eu la o plimbare ceva...am uitat sa mananc ce trebuie, sa ma hidratez, etc..am uitat sa traiesc sanatos...pentru ca lucurile pe care le faceam, si inca le fac, pe jumatate nu sunt deloc sanatoase
M-am "salbaticit" (asta cred ca este termenul perfect) a sta numai in casa.
Eu..acum incep cat de cat sa-mi revein, oarecum..adica incerc sa fac obiceiurile pe care le facem anul trecut..an in care eram complet sanatos.
Dar mai am cateva zile, de stat asa.
Dupa e.n, sunt..SUNT LIBER!
Stiu ca nu este bine sa ma stresez atat pentru nu examen ca asta, adevarat este primul din viata mea, bla bla...dar creierul meu a perceput altcumva acest examen, cumva foarte negativ.
Iar dupa ma voi duce la niste analize de sange. sa vedem daca chiar am probleme de sanatate sau ceva, si chiar este posibil ca toate ametelile si toate simptomele pe care le mai am sa fie lipsa de calciu, lipsa de magneziu, etc, pentru ca toate aceste nu am avut de unde sa le iau.
Deci..mai am putin! sper sa imi revin.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
