Buna TPU...
Cred ca este timpul sa ma descarc aici, sa spun tot... Poate multi dintre voi o sa radeti, dar mna, astia sunt oamenii!
Am 15 ani...Si sufer de Tulburari de personalitate, stiu asta 100%!
De aproximativ o luna ma confrunt cu ea..Si cred ca daca nu as fi fost puternic in sufletul meu, as fi innebunit!
Anul acesta am E.N asa ca am lasat prietenii de-o parte, iesirile pe afara, prin oras, etc. Eu am fost un tip foarte sociabil, care iesea cu prietenii, faceam sport si cand incepeam sa stau in casa mai mult de cateva zile, aparea un episod scurt de tulburare, pentru ca ma gandeam la "el").
Si in luna asta, am stat extrem de mult in casa, stresat, 24 din 24 in fata unui PC, pentru a ma documenta si a face teste pentru E.N, nu am mai facut nici un sport, am uitat sa ma alimentez cum trebuie...Pentru ca m-am gandit numai la asta, mi-a venit pur si simplu in gand tulburarea asta!
Acum problema este ca nu mai pot sa ies afara sa fac ceva, pentru ca nu pot! Am in gand tulburarea asta! Simt ca as trai intr-un vis, intr-un film si nu am un contact clar cu realitatea!
Nu pot sa-mi inving gandurile, iar daca ma gandesc la ceva pozitiv, care ma face pe mine fericit, parca imi revin, scurta durata!
Gandurile ma omoara! Parca am o parte negativa in mine, cu care ma lupt cu ea si ea castiga.
Nu pot sa descriu tot ce am pe suflet..nu reusesc.
Singurul lucru care ma face "sa traiesc" acum, in momentul de fata, este pc-ul, stau si ma joc jocul meu preferat, ma izolez in lumea lui si uit tot...Si somnul...

Nu vreau sa ma duc la un pshiholog..pentru ca daca ar afla mama mea ca sufar de asa ceva, ar muri.Ea nu are voie sa se supere, s-a operat de o chestie si nu are voie.
Vreau sa fiu eroul meu si sa scap de gandurile acestea, de parca as trai intr-un vis.
Astept ca Dumnezeu sa trimita o persoana dintre voi sa ma ajute si poate sa vorbim in privat.
Vreau sa fiu om, din nou!
Help!

Îți înțeleg sentimentele, e greu să trăiești cu atâtea pe cap. Cel mai probabil ți-ai încărcat creierul nu tocmai pozitiv cu e.n, datorita faptului că ți-ai dedicat tot timpul pentru învățat și ai abandonat vechile tale obiceiuri, ieșiri și asta te afectează. Ele te fac pe tine, tu le faci pe ele, activitățile in care te regăsești, prietenii cu care stai, tot influențează. Acum te-ai închis în tine, vezi să nu fie de la altceva, încearcă să îți dai seama daca nu ai și alte probleme care te baga la margini și te deteriorează treptat. Pot fi să știi și să nu fii conștient, să te acapareze într-un mod dubios și să ajungi la momentul in care consideri că nimeni nu te intelege. Din cate deduc eu din întrebare, ești la momentul ăla, de asta postezi asta aici și nu te duci la un tovarăș sa ii ceri un sfat, toți parca nu au timp sa asculte, d-apai să mai dea și un sfat. Ești prins în capcană asta a vieții, trebuie să te descarci undeva că ajungi in punctul in care vei fi pierdut complet. Nu te speria, încearcă doar sa îți păstrezi credinta căci Dumnezeu dă sens tuturor lucrurilor și iubire fiecarei persoane, că noi alegem ura e alta parte a traiului. Acum realizezi că nu ești în cea mai facila situație, încearcă să vezi cum te manifești când ajungi la linia finalului. Daca incepi sa plângi, să ții în tine de ochii lumii, de ochii părinților în special că dacă ar afla prin ce treci tu ar fi afectați și asta ți-ar influență starea negativ și tie. Nu vrei sa te duci la psiholog pentru faptul că ai in cap că i-ar spune mamei tale tot și pur și simplu nu ai vrea ca mama ta sa vadă prin ce trece copilul ei. Poate că ar înțelege, poate că nu, iar tu trăiești în lumea ta închisă, in visele tale că reușești să le mai ai și pe alea. Încearcă să faci din timp o balanta. Dedica-ti timpul multor activități pozitive, nu înseamnă că nu trebuie să înveți, ci sa egalezi astfel încât sufletește sa fii împlinit. Chiar și nevoie de o persoana la care sa te descarci, dar vezi și tu cum sunt toți. Și eu am primit sfatul să mă duc la un duhovnic cu har, însă mă gândesc că trebuie să am o sinceritate in mine, să arunc cu sentimente reale, dar nu cred că sunt pregătită pentru asta, poate simți la fel. Dar Dumnezeu ne ajuta sa trecem peste toate, de obicei transmite persoane cu harul asta înzestrat să te înțeleagă, ori alte modalități prin care sa ai sufletul curat. Știi cum e, îți dă atât cât poți să duci, înseamnă că ești un om puternic și nu trebuie sa cedezi. Viața într-adevăr e grea, dar uite, dacă n-ai sti de momente dificile nu ai ști nici de facilitate. Acum ai in suflet că toate se întâmplă cu un scop, dar nu-l găsești, ce sa faci când ești marginalizat de tine însuți? Caută lucruri în care îți găsești fericirea, in care te regăsești dar sa nu te apuci de vicii, ele te coboară, nu te ridica. Nu te lasă manipulat de oricine, ai grija in ce anturaje te învârti că e dur traiul și oamenii la fel. Sunt simple sfaturi, mi le dau deseori și mie când ajung la starea asta. dacă ai nevoie de altele, sunt aici, incerc sa te ajut cat pot, nu am studii psihologice dar odată ce treci prin unele chestii incepi sa vezi viața altfel. Poate o sa ajungi și tu sa dai sfaturi celor ce vor fi in viitor în starea în care ești acum, in prezent. Macar rămâi cu gândul că te-a înțeles cineva, trage tare, omule, găsește remedii cum ar fi muzica, ea nu te trădează. Nu-ti pune încrederea toată într-un om că o să fii dezamăgit. Capul sus, chiar daca privirea e in pământ!