Cum se descanta copii mici cand sunt deochiati?

Au venit 9 cersetori cu 9 traistari si nu am avut ce sa le dau si le-am dat stansu, deochiu, junghiu, apecatu, bate vatu printrun gard asa cum sta vantul in gard asa sa stea si deochiu la ...in cap si spui si tatal nostru.

Pai... ii faci cruce.si spui rugaciunea

Ezista un descantec pe care mama il stie si da rezultate, dar problema e ca nu se spune ca sa il inveti, ci se fura adica cand ea descanta cu voce tare tu trebuie sa il inveti, e foarte vechi si foatre ciudat descantecul nici mie nu mi-a intrat bine in cap, dar mai bine spui tatal nostru.

Ii spui tatal nostru in timp ce ii faci cruce, si daca ai il dai cu aghiasma.

Deochiatul şi descântecul – printre cele mai mari păcate

O uşoară durere de cap duce brusc la concluzia: "cred că m-a deochiat careva" şi imediat după aceasta la gândul că: "trebuie să mă descânte cineva". Iar descântecul de multe ori conţine rugăciunea "Tatăl nostru" zisă ca formulă magică, apoi semnul crucii, şi de multe ori unele bolboroseli care nu se aud, iar câteodată şi frecarea mâinii drepte în zona venelor.

Descântecul se vrea a fi un fel de vrăjitorie, o formulă magică care dezleagă deochiul, un mod rapid de a alunga "chipurile" duhul rău care-ţi dă dureri de cap. Cu descântecele şi deochiul se ocupă ţigăncile vrăjitoare, cu scopul vădit de a mai face câte un ban. Pentru a convinge mai uşor pe cei slabi în credinţă, şi pentru a le arăta că descântecele nu sunt păcat, ţigăncile folosesc în ritual lor o cruce, icoane, şi fel de fel de obiecte bisericeşti, amestecând răul cu binele, asociind vrăjitoria unui scop nobil.

Sfântul Apostol Pavel întâlnind un vrăjitor pe nume Elimas, în Salamina, care încerca să stea în calea propovăduirii Evangheliei lui Dumnezeu, a privit ţintă la el şi a zis:

"O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învăţătura Domnului."

Sfinţii Părinţii îi osândesc pe vrăjitori ca "fii ai diavolului", ca unelte ai celui rău, care strâmbă realitatea, o infăţişând-o aşa cum vor ei pentru a câştiga bani, dar mai ales pentru a-i îndepărta de Dumnezeu. În Biserica lui Dumnezeu totul e lumină, totul e bunătate, totul e plin de sfinţenie, peste tot se simte prezenţa Duhului Sfânt, nimic nu e ascunsc, obscur, întunecat, nu există formule magice ci doar relaţii personale între Dumnezeu şi oameni.

Sfintele Taine fac minuni în viaţa unui om, dacă acel om crede în Dumnezeu, dacă i se roagă Lui, dacă-i pare rău de păcatele sale, dacă vrea să se-ndrepte, nu fac minuni în mod magic, ca o vrăjitorie indiferent de starea lui sufletească. Nimic nu poate fi "aplicat" sufletului omului fără voia lui, fără participarea lui conştientă.

Descântecul, deochiul şi toate vrăjitoriile se încadrează în categoria păcatelor de moarte alături de ucidere, desfrânare, erezii şi altele. Sfântul Vasile cel Mare spune că vrăjitorii ar trebui osândiţi (condamnaţi la pocăinţă) ca ucigaşii de oameni (Canonul 65) iar cei care merg la vrăjitori se osândesc la fel tot ca ucigaşii (Canonul 72), adica fiind opriţi de la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului 6 ani.

Canonul 65 al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe)

"Cel ce mărturiseşte că a făcut vrăjitorie sau fermecătorie i se va da timpul de penitenţă ca pentru ucigaş, împărţindu-se aşa cum s-a vădit pe sine în fiecare păcat."

Canonul 72 al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe)

"Cel ce se dă pe sine vrăjitorilor sau unora ca aceştia acela încă se va canonisi cu timpul de penitenţă al ucigaşilor."

Canonul 83 al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe)

"Cei cărora li se vrăjeşte ori urmează obiceiurile păgâneşti sau în casele lor bagă pe oarecare spre aflarea vrăjilor, şi spre curăţire să cadă sub canonul de şase ani: un an tânguindu-se, un an ascultând, trei ani prosternându-se şi un an stând împreună cu credincioşii, aşa se vor primi."

Descântecele nevinovate făcute acasă de părinţi copiilor sau invers, sunt mari păcate, şi arată că nu credem în Dumnezeu precum ar trebui ci doar formal. Dacă mă simt rău sau am nevoie de ajutor pot să zic oricând şi orinde aş fi: "Doamne ajută-mă să mă fac bine!" şi sunt sigur că Dumnezeu mă aude şi nu mă lasă. Nu trebuie să zic decât Doamne ajută-mă! şi imediat îmi sare în ajutor ca un Tată. Maicuţa Domnului e mereu aproape de noi şi abia aşteaptă să ne ajute.


Mii de sfinţi ai Bisericii stau în cer gata gata să ne sară-n ajutor, trebuie doar să-l cerem, trebuie doar să deschidem uşa sufletului…
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/......ri-pacate/

Deochiatul şi descântecul – printre cele mai mari păcate

O uşoară durere de cap duce brusc la concluzia: "cred că m-a deochiat careva" şi imediat după aceasta la gândul că: "trebuie să mă descânte cineva". Iar descântecul de multe ori conţine rugăciunea "Tatăl nostru" zisă ca formulă magică, apoi semnul crucii, şi de multe ori unele bolboroseli care nu se aud, iar câteodată şi frecarea mâinii drepte în zona venelor.

Descântecul se vrea a fi un fel de vrăjitorie, o formulă magică care dezleagă deochiul, un mod rapid de a alunga "chipurile" duhul rău care-ţi dă dureri de cap. Cu descântecele şi deochiul se ocupă ţigăncile vrăjitoare, cu scopul vădit de a mai face câte un ban. Pentru a convinge mai uşor pe cei slabi în credinţă, şi pentru a le arăta că descântecele nu sunt păcat, ţigăncile folosesc în ritual lor o cruce, icoane, şi fel de fel de obiecte bisericeşti, amestecând răul cu binele, asociind vrăjitoria unui scop nobil.

Sfântul Apostol Pavel întâlnind un vrăjitor pe nume Elimas, în Salamina, care încerca să stea în calea propovăduirii Evangheliei lui Dumnezeu, a privit ţintă la el şi a zis:

"O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învăţătura Domnului."

Sfinţii Părinţii îi osândesc pe vrăjitori ca "fii ai diavolului", ca unelte ai celui rău, care strâmbă realitatea, o infăţişând-o aşa cum vor ei pentru a câştiga bani, dar mai ales pentru a-i îndepărta de Dumnezeu. În Biserica lui Dumnezeu totul e lumină, totul e bunătate, totul e plin de sfinţenie, peste tot se simte prezenţa Duhului Sfânt, nimic nu e ascunsc, obscur, întunecat, nu există formule magice ci doar relaţii personale între Dumnezeu şi oameni.

Sfintele Taine fac minuni în viaţa unui om, dacă acel om crede în Dumnezeu, dacă i se roagă Lui, dacă-i pare rău de păcatele sale, dacă vrea să se-ndrepte, nu fac minuni în mod magic, ca o vrăjitorie indiferent de starea lui sufletească. Nimic nu poate fi "aplicat" sufletului omului fără voia lui, fără participarea lui conştientă.

Descântecul, deochiul şi toate vrăjitoriile se încadrează în categoria păcatelor de moarte alături de ucidere, desfrânare, erezii şi altele. Sfântul Vasile cel Mare spune că vrăjitorii ar trebui osândiţi (condamnaţi la pocăinţă) ca ucigaşii de oameni (Canonul 65) iar cei care merg la vrăjitori se osândesc la fel tot ca ucigaşii (Canonul 72), adica fiind opriţi de la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului 6 ani.

Canonul 65 al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe)

"Cel ce mărturiseşte că a făcut vrăjitorie sau fermecătorie i se va da timpul de penitenţă ca pentru ucigaş, împărţindu-se aşa cum s-a vădit pe sine în fiecare păcat."

Canonul 72 al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe)

"Cel ce se dă pe sine vrăjitorilor sau unora ca aceştia acela încă se va canonisi cu timpul de penitenţă al ucigaşilor."

Canonul 83 al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe)

"Cei cărora li se vrăjeşte ori urmează obiceiurile păgâneşti sau în casele lor bagă pe oarecare spre aflarea vrăjilor, şi spre curăţire să cadă sub canonul de şase ani: un an tânguindu-se, un an ascultând, trei ani prosternându-se şi un an stând împreună cu credincioşii, aşa se vor primi."

Descântecele nevinovate făcute acasă de părinţi copiilor sau invers, sunt mari păcate, şi arată că nu credem în Dumnezeu precum ar trebui ci doar formal. Dacă mă simt rău sau am nevoie de ajutor pot să zic oricând şi orinde aş fi: "Doamne ajută-mă să mă fac bine!" şi sunt sigur că Dumnezeu mă aude şi nu mă lasă. Nu trebuie să zic decât Doamne ajută-mă! şi imediat îmi sare în ajutor ca un Tată. Maicuţa Domnului e mereu aproape de noi şi abia aşteaptă să ne ajute.

Mii de sfinţi ai Bisericii stau în cer gata gata să ne sară-n ajutor, trebuie doar să-l cerem, trebuie doar să deschidem uşa sufletului…

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/......ri-pacate/

Intr-o cana se pune apa proaspata.se sting noua chibrite(sau carbuni)numarate in sens descrescator(noua, opt, sapte, sase, cinci, patru, trei, doi, unu). se face cruce cu cutitul in apa de trei ori, si rostesi cateva rugaciuni in timp ce invarti cutitul pe langa cana insensul invers al ceasului(de la stanga spre dreapta). dupa ce ai rostit rugaciunile spui DESCANTECUL E AL MEU, LEACU-I LA DUMNEZEU. dupa aceea ii dai sa bea apa copilului de trei ori(in nummele Tatalui, si al Fiului si al Sf. Duh)dupa aceea se face cruce cu mana muiata in aceea apa pe toate locurile corpului(Da Doamne ca toate durerile din corp, talpi, maini etc sa dispara)si cam atat.Ma numesc arilena si nu sunt vrajitoare, am invatat de la bunica mea

Filme

Pai nu exista deochi...treziti-va din misticism!

Descintecul de la mama nu are leac, numai cu o singura conditie sa ti un metal sub brat si poti sa_i zici tatal nostru si apa sfintita.chiar 3-4 cuvinte daca nu-l sti tot

Mergeti cu copilul la preot sa va citeasca din mulitfelnic rugaciunea pentru deochi si sa il stropeasca cu aghiasma sfintita dar sa nu faci aia cu vhibrituri ca nu ii buna mama mea tot face da is vrajitori daca era buna nu mai era trecuta rugaciunea aia in molitfelnic