Buna, in ultima perioada nu mai simt nici un sentiment,ma simt detasata de aceasta lume, parca capul meu e gol si ma simt foarte slabita in fiecare zi, am picioare si maini ca de "vata", nu mai ies cu prietenii, m-am izolat total doar la liceu plec. Nu mai am pofta de viata, nici frica de moarte nu am, chiar cred ca ar fi o usurare daca as muri (am avut incercari de sinucidere, dar acum nu mai simt nici un sentiment) as vrea foarte mult sa plang, dar parca am pe fata o masca care nu-mi permite sa scurg vreo lacrima. Fiecare zi e la fel, nu mai am nici o motivatie si nici o putere sa mai fac ceva, nu seamana acest sentiment a lene... este normal ca ma simt in fiecare zi asa? E timpul sa ma duc la psiholog? Sau mai bine psihiatru?

Nu, este suficient să îți schimbi alimentația. voi reveni cu mesaj privat.

Nu trebuie să alergi numaidecât la psiholog sau la psihiatru. Încearcă să identifici şi singură cauzele. Niciodată nu obţinem rezultate durabile dacă tratăm efectele. Trebuie cauzele identificate şi clarificate. Fie că e vorba de o decepţie în dragoste, fie o proastă comunicare cu cei din casă, fie că ţi-au rănit sentimentele nişte prieteni, fie...ce-o fi, problemele se pot rezolva cu nişte măsuri relativ simple. Deci, începe cu începutul.

E timpul sa spui niste rugaciuni.Altfel o sa revina starile.Ti-o garantez,am trecut prin toate starile posibile,rugaciunea te salveaza,dar trebuie sa fie sincera.
Sufletul,in timp,se umple de tot felul de pacate,ca niste coji sunt,trebuie sa le cureti,prin rugaciune sincera, prin fapta si gandul bun.Astea nu ar trebui sa ti le spun eu,dar iti zic pentru ca prefer sa iti spun de ce stiu sigur ca ai nevoie mare si nu vrei sa faci,decat sa iti spun ce vrei tu sa auzi sa te simti mai bine,stare care e trecatoare.
Rugaciunea neincetata,rugaciunea mintii,rugaciunea inimii,tot timpul sa nu lasi gandurile sa iti vorbeasca,stii,gandurile astea vorbesc cu noi,unele si tu daca le lasi sa iti vorbeasca,ajungi sa le crezi si poate nu sunt ganduri bune,poate sunt de la cel rau,stii,o sa vezi,cu timpul daca te intaresti in credinta le identifici mai usor,dar intai trebuie sa te rogi ca sa afli adevarul,sa vezi cine esti si de ce esti acum intristat sau deznadajduit.
Treci peste,o sa fie bine totul,dar sa nu uiti aspectul asta,planul vietii,mantuirea,drumul sufletului,discernerea binelui de rau,ce e sanatos si ce nu,cine iti vrea binele si cine nu.
Nu zice nimeni sa nu apelezi la psiholog,dar sa tii cont si de ce ti-am zis,ca nu iti poate rezolva nimeni problemele,nici chiar tu,asa ca este bine sa te rogi pentru ca exista Duhul Sfant si ingerul pazitor care trimite rugaciunile Lui Hristos si toate lacrimile le sterge daca crezi cu adevarat si te face ca nou.
Iti spun ca e adevarul,acum tu alegi ce sa crezi, dar de unul singur, foarte greu, nu poti sa faci nimic, chiar si cand crezi ca tu ti-ai rezolvat o problema, sunt alte forte la mijloc.Numai bafta!

Oamenii care sunt închiși au frecvent astfel de stări. Acest lucru se întâmplă deoarece creierul șterge informațiile pe care le consideră inutile, dacă aceste informații nu sunt reîmprospătate oamenii într-o într-o fază în care sunt deconectați de realitate nu mai știu ce se întâmplă în jurul lor și cum arată lumea.
Încearcă să citești niște cărți să să afli informații noi despre lume, să rezolvi o dilemă care te macină de ceva vreme, să descoperi un hobby.

Hei! Din am observat la majoritatea oamenilor ca au un moment (adesea dupa terminarea liceului, dar cred ca se poate intampla si mult mai devreme) in care raman fara o activitate de facut sau un scop clar in viata. Multi zic "nu am facut nimic azi, doar am stat si am scultat muzica". L-am trait si eu cateodata.
Pare a fi efectul unui soi de depresie cauzat de lipsa unui mediu activ, cum ar fi lipsa de prieteni (cauzata mai ales de conditiile actuale).
Lipsa unei ocupatii, unui hobii, unui scop precis.
Ori un soi de depresie cauzata de un eveniment ce tocmai ti s-a intamplat, ce ti-a afectat incredrea in tine, in ceilalti sau in viata in general. Nu am cum sa stiu, nu sunt calificat.

"Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat"
Scrie mai sus TPU

Iti recomand sa consulti un psiholog, e ceva normal multe persoane din ziua de azi sufere de forme usoare/severe de depresie si anxietate. Acolo poti discuta despre ce te deranjeaza cu un om specializat in acest domeniu si iti poate sugerea cum sa le rezolvi.

O si la partea cu sinucierea, crede-ma, nu merita. Ai o viata intreaga in fata plina de momente fericite si oportunitatii interesante si persoane speciale. Nu vrei sa stii cum e sa ai prima experienta intima (la momentul potrivit), sau sa vezi cum o sa fie la primul tau loc de munca, sa fi independenta, pe salariul tau, sa te duci intr-o vacanta intr-un loc foarte frumos, pe care nu l-ai mai vazut pana atunci? Sa vezi cum e viata intr-un oras mare, dar si intr-o odaie linistita cu cei dragi, sa iti ti copii in brate si sa le citesti povesti.
Nu le da cu piciorul la toate astea! Acum pare ca nu vor veni niciodata, dar crede-ma pe cuvant ca vor veni, la un moment dat. Trebuie doar sa astepti.

Sigur, poti sa mergi la un psiholog. Daca scrii aici, inseamna ca ai nevoie sa comunici cu cineva, care sa te inteleaga, caruia sa ii poti spune tot ce ai pe suflet. Ajuta mult comunicarea fata in fata. Mai mult decat "comunicarea" virtuala, dupa mine. Sper sa iti revii curand

Mia mai curs si sange din nas azi de 3 ori, am ameteli si dureri de cap constante deja cateva zile la rand

Ai nevoie de un pshiholog sau incearca sa vorbesti cu un preot.