Nu pot sa mai mănânc pur și simplu mi-e foame după îmi trece și când vreau sa mănânc și ma uit la mâncare încep sa plâng și am nervi. Va rog ajută-mă. Atunci când bag în gură mâncare aproape îmi sparg dinții de nervi și nu ma motivează nici mâncarea preferata sa mănânc.

Pentru a avea pofta de mancare, creierul trebuie sa primeasca o cerere de "necesitate" (simtul foamei) de la unul sau mai multi senzori: stomac, gust, miros, vizual, care trebuie sa se coreleze intre ele.
Daca nu mananci si stomacul ti se goleste, atunci "cere" mancare, pana ce senzorii de saturatie dau semnal de "prea plin".
Daca gusti ceva si ii place creierului, atunci se cere acel aliment in continuare, "de pofta".
Vizual sau prin miros, daca vezi sau simti mirosul un aliment, acestia iti acceseaza memoria si se asociaza amintirea gustului /mirosului intalnit cu ocazia consumurilor anterioare.
Din aceste motive, la restaurante se pune mare acces la aspectul mancarururilor servite si deseori mancarea se aduce la masa chiar sub capac (sa nu se disperseze mirosurile proaspete).
Gustarea este faza urmatoare, cand se hotareste daca gustul perceput se coreleaza cu amintirile "gustului corect", "ca la mama /bunica acasa", respectiv cantitatea de mancare pe care "pofteste" organismul.
In ultima faza, chiar daca ti-ai facut pofta mare, dupa o cantitate consumata senzori de saturatie din stomac dau indicatii creierului pentru oprire, iar continuarea mancarii va duce la prelucrarea surplusului "pentru rezerva" (ingrasare).

Daca in acest lant intervine o dereglare, rezultatul poate fi consumul mai mare sau mai mic de alimente decat necesarul, ceea ce duce la ingrasare sau slabire.

ORICARE factor din acest lant poate duce la dereglari si trebuie corectat.
Coractarea se poateface si constient, prin re-educarea sistemului, stimuland mai intens senzorii nostri.
In cazul tau, daca nu mananci NIMIC 1-2 zile, la sfarsit vei avea "foame de lup". Daca vezi langa masa membrii familiei sau prietenii mancand cu pofta, atunci pofta ta va fi si mai intensa, asociata cu foamea.

Ca urmare, astfel poti depasi si "frana" psihologica a creierului, deoarece "supravietuirea" va primi intaietate asupra oricarei depresii sau fricii.

Buna dimineata, draga! S-ar putea ca problema ta sa fie pe baza nervoasa. Du-te la medicul psihiatru, el este cel mai in masura sa-ti spuna care e problema si sa-ti dea un tratament. Si te sfatuiesc sa-ti faci si niste analize de sange, ca nu cumva sa fie o problema mai grava, Doamne fereste! A... si apropo de psihiatru: nu-ti fie teama, faptul ca mergi la psihiatru nu inseamna ca esti nebun/a! La psihiatru nu merg numai oamenii nebuni, ci si cei cu probleme de genul celei pe care o ai tu, depresii, anxietate etc. Eu zic sa nu mai amani, ci sa mergi cat mai repede la medic. Multa sanatate iti doresc si sa dea Bunul Dumnezeu sa auzim de bine! Sa ai o zi frumoasa! Te pup cu drag!

Mergi de urgenta la medic, pentru investigatii.
Depresia, anxietatea si chiar cancerul, sunt motive serioase sa nu ai chef de mancare, dar lipsa mancarii in situatiile astea, duc la probleme grave de sanatate. Fugi la medic!

Problema se rezolvă dacă în timpul zilei vei avea o activitate fizică intensă -fie muncă, fie exercitii fizice, fie ambele.
Hrana trebuie consumată nu doar din plăcere, ci și din nevoie. Organismul va simți nevoia numai după efort fizic intens.

Salut! Poti avea o boală organică. Pana una alta,este evident că este prezenta o boală nervoasă la tine,cu sau fara afectarea organelor. S ar putea să ai nevoie de intervenția unui psihiatru, în acest caz, care este in primul rand medic. Exista si pedopsihiatru pentru minori. Foarte multi adolescenți cu problemele emotionale merg la psiholog sa le discute sau la psihiatru, cand intervin problemele cu somnul, mancatul etc.
Ar trebui să discuți cu medicul tau de familie sau cu psihologul școlii.

Nu cred că nervii și plânsul e din cauza mâncării/mâncatului. Gândește-te ce supărări ai, ce te necăjește, rezolvă-le pe alea și atunci cred că-ți va reveni și pofta de mâncare.
Încearcă să mănânci puțin și mai des; nu încerca să mănânci tot ce e în fața ta. Fă pași mici.