Nu stiu ce sa fac, deoarece am slabit mult.De la 51 kg am 45 kg.Ma gandesc foarte mult la baiatul despre care va povesteam, cu toate ca suntem impreuna, dar el este plecat in strainatate.Imi doream sa fie cu mine mereu si de asta ma gandesc la tot ce s-ar putea intampla intre noi, pentru ca m-am atasat de el.Imi vin in minte toate intamplarile frumoase si urate si parca nimic nu mai imi distrage atentia sa nu mai ma gandesc.Parca m-am refugiat intr-o lume si imi vine sa ma razbun pe cei care mi-au facut rau, apoi sunt melancolica.Nici muzica nu mai ascult deoarece imi vine sa plang.Nu mai stiu ce sa fac.Ma gandesc mereu la clipa in care se va intoarce in tara, dar mai imi amintesc si de mama care atunci cand eram fericita cu el intervenea intre noi.Sunt momente in care am sentimente ciudate ca si cum s-ar intampla ceva, unele dintre ele se si adeveresc. Oare ce as putea face sa ies din starea asta? Ma consider o nefericita. Uneori cred ca mai bine mor sau nu am noroc. Ce sa fac?

De ce nu-ti bucuri viata cu lucruri frumoase si de ce nu ii multumesti lui Dumnezeu pentru ce ai:ca esti sanatoasa, ai o familie si esti iubita.(familia ta cu siguranta te iubeste). Cand ai momente din astea depresive gandeste-te la toti oamenii de pe strada, care nu au ce manca, sau la cei bolnavi care isi numara zilele de viata... si compara viata lor cu a ta.
Tu chiar n-ai niciun motiv sa vrei sa mori.

Da, se pare ca povestea ta e copiata la indigo cu a mea, cu exceptia ca mama nu stie nimic. Dar in rest e aceiasi _ si culmea tot 6 kg am slabit (de la 56 la 50).
Din pacate nu putem face nimic, doar sa asteptam si sa speram ca timpul le va rezolva pe toate sau va trece mai repede si se vor intoarce. Dar nu exista un leac miraculos care te va pute faca sa uiti.La inceput nici eu nu ascultam musica, chiar daca inainte ascultam cam 10 ore, pe zi.De ce? pentru ca ma facea sa plang, dar apoi am ascultat din nou, si mi a prins bine, deoarece prin plans m am descarcat. Plangeam, imi aduceam aminte de el, etc.Stii si tu cum e...
M a tinut 2 saptamani incontinuu, dar acum m am mai linistit la gandul ca o sa treaca timpul si o sa se intoarca.Cand ma gandesc la el - zambesc, nu mai plang.
Probabil e o chestiune de timp si la tine, la inceput e mai greu.
La multi ani si ai grija de tine.