Am o problemă care mă macină de ceva vreme, iar acum devine din ce în ce mai apăsătoare.
Niciodată nu am fost o persoană pe deplin fericită, pot spune că sunt o fire negativistă din naștere, dar de câteva săptămâni am început să simt un sentimente de tristețe constantă. Nu am un motiv exact, pur și simplu nimic nu mă satisface complet. Am încercat toate activitățile posibile pentru a mai scăpa de stările aceastea sufocante însă nimic nu a dat roade. Mă simt bine maxim câteva minute, apoi revin la starea inițială. Mari traume nu am avut în copilărie pentru a spune că de acolo mi se trage. Prieteni apropiați nu am, iar părinții nu înțeleg în mare parte spunându-mi mereu că este ceva trecător. Nici la psiholog nu am mers din cauza faptului că ședințele sunt destul de scumpe. Ca să descriu starea mai bine este ca o tristețe combinată cu lipsă de energie, câteodată mai am și episoade anxioase, și acestea la fel, fără un motiv anume și mereu simt nevoia de a plânge. Depresie îmi este mult să o numesc deoarece nu am consultat un specialist care să îmi spună clar asta.
Aș vrea să știu dacă a mai trecut cineva prin asta sau trece și ce a făcut pentru a mai ameliora stările aceastea.

Exceptand cuvintele "te inteleg" cum ar fi si evidente... pot zice ca am simtit si eu aceste "sentimente". De fapt le simt si acum uneori.

Ok, in primul rand e comumicarea. Faptul ca comunici cu cineva sau desfasori anumite activitati de deplaseaza din sfera gandurilor de acest gen. Cumva asfel nu mai lasi mintea sa hoinareasca singura prin infinitul nesfarsit al gandurilor, ci te limitezi doar la cateva. De altfel, oare chiar vrei sa faci asta?
Poti sa treci intr-o stare de inconstienta, uitand de gandurile astea, lasandu-te purtata de altele, putin mai cu un scop. Dar poti sa traiesti in deplina armonie doar observand gandurilr, ca pe niste lucruri fizice, fara sa le judeci. A... de fapt poate nu asta cauti, asa ca o sa ma opresc cu aceasta parte aici.( nu vreau sa zic mai multe lucruri degeaba :/ ).

Lucrurile practice... da, starea aceea, poate nu gasesti un sens in ceea ce faci, poate nu stii incotro te indrepti. Poate fiecare zi e la fel, poate nu vrei sa te mai trezesti dimineata pentru ca stii, ca o sa urmeze urmatoarea zi. Poate ai vrea ca noaptea sa tina la nesfarsit, ca si cand ai prins un moment de liniste si nu vrei sa il pierzi.
Daca cumva ai trait ceva de genu, atunci da... pot spune ca inteleg

Oricum, concluzia (si poate singura parte pe care ar trebui sa o citesti din raspunsul asta), poate ca nu mai ai acele ganduri acum ca atunci cand ai pus intrebarea, ar trebui sa spui da la oportunitati. Sa faci ceva. E ceva nou de facut si de descoperit? Fa-o. Altceva ce ai de facut? Invata sa scrii cu stanga(daca nu stii deja), dezvolta-ti cealalta emisfera . Gaseste bucuria si frumusetea in oameni(chiar daca unii nu merita). Schimba-ti mediul. Cati ani ai, poate o sa intrii la facultate, poate o sa incepi un job. Sunt atatea de facut si atatea schimbari. O sa treaca timpul si o sa fi o altfel de persoana decat esti acum, si o sa iti placa.
Lucrurile se intampla cand trebuie sa se intample. Daca tanjesti dupa schimbare, asta o aa te loveasca direct in fata, cand nici nu te astepti, la timpul potrivit.
Daca ceri ceva, asta nu se intampla instant, ci o sa se iveasca o sansa la acel lucru, o sa ti se iveasca ceva prin care doar asa se poate realiza acel lucru.

Stiu ca nu am fost de prea mare ajutor (am zis de "prea mare", deci am sperante ), dar sper sa gasesti ceea ce cauti .