Nu este refuzul cunoşrerii, mai degrabă, refuzul plăcerilor în detrimentul puritătii a curăţeniei sufleteşti, a liniştei interioare! Dar foarte greu să fii cast cu atâtea ispite!
gata, mi-am dat seama ca esti fata dar asta nu face nimic, revenind la intrebarea ta cred ca ar fi trebuit sa spui despre ce fel de castitate e vb, sexuala sau castitate credintei? daca as fi un credincios fanatic ti-as raspunde ca pastrez castitatea pentru ca nutresc la vesnicie, despre castitatea sexuala nu pot comenta deoarece ma uit la filme porno, fac dragoste/sex cu prietena mea si ce-o mai cadea, etc. Da, se poate spune ca este folosita si ca o prelata
Castitatea este o virtute, calitate spirituala.In casnicie castitatea aduce cu sine un izvor de bucurie si implinire, zideste relatia si pe cei doi ii face una.
Sire, nu pot să spun decât că prea multă cunoaştere strică la ambalaj. Lăsând gluma la o parte, din punct de vedere logic una o exclude pe cealaltă, este o dilemă clasică : nu poţi fi şi cast şi cunoscător în problemele amorului.
Depinde ce sens dai termenului "cunoastere". E formulata cam general intrebarea.
Nu neaparat, cunoasterea se poate dobendi si fara experienta directa, observand experienta celorlalti si anumite stereotipuri arhi-intalnite.
Este ultimul refugiu a celora care nu se simt in stare de-a infaptui "vinovatia". Vine de pe urma unui cuget puternic indoctrinat de doftoricia complexului si/sau teamatului morbid, ori a povestilor stramosesti cu tenta inhibanta. Castitatea este un plus succedat de o pluritate de minusuri. Plusul il reprezinta controlul asupra hamului dorintelor.
Interesanta intrebare. Reunosc ca sunt putin confuza si m-am uitat intai la raspunsurile celorlalti, dar nu am reusit sa ajung nicaieri. In opinia mea ar fi refuzul cunoasterii fata de noi insine, de corpul nostru, fata de trairi, si stari; deci da, este un refuz al cunoasterii, avand in vedere ca atatea organe si hormoni sau substante implicate in timpul actului sexual. poate am dat un raspuns cam mediocru, dar chiar nu am cazut pe subiect. numai bine.
Nu este refuzul cunoasterii. Pentru ca alegand aceasta, alegi de fapt sa cunosti cum este sa nu cunosti. Nu stiu daca este destul de clar: cel care ramane cast (cel putin pana la un moment dat) traieste momente pe care cel care a renuntat mult mai devreme la un astfel de 'statut' nu a apucat sa le cunoasca.
Chiar in situatia in care cineva ramane cast pentru o perioada mai indelungata sau toata viata, daca nu, chiar si atunci se poate spuna ca el/ea cunoaste, invata. Pentru ca poti invata si cunoste si din experientele celorlalti, poti sa cunsoti din alte puncte de vedere, de exemplu dpdv psihologic, etc; bine, astfel de cunostere este partiala, dar sa nu uitam ca si cel care nu mai este cast nu este obligatoriu ca el ar cunoaste; poti trai experienta asta ca si cum ai bea un pahar cu apa sau ca si cum ai face un gest banal; nu inseamna ca toti cei care au trecut experienta trecerii fazei de castitate, neaparat ei si cunosc.
Cunoaterea nu se realizeaza doar experimentand. Eu pot cunoaste si doar daca observ atent pentru o perioada. Chiar si cel care experimenteaza poate sa nu cunoasca nimic de fapt in urma acesteia.
Presupunand ca nu ai gustat niciodata din grapefruit, si ca ai crescut cu credinta implantata de parinti si mediul social ca grapefruit-ul este cel mai amar fruct din lume, tu asta vei crede la maturitate, desi nu ai nici o idee cum arata grapefruit-ul ca nu l-ai vazut niciodata cu atat mai mult sa-l fi gustat. Intr-o zi cineva iti aduce un grapefruit si tu spui " asta e fructul? a, stiu ce gust are, e amar, e ca fierea de amar, cel mai amar posibil fruct". Si cel care iti aduce fructul, ti-l intinde, sa-l gusti, spunandu-ti ca NU VEI CUNOASTE cu adevarat ce inseamna grapefruit pana ce nu il vei gusta. Intinzi mana si-l iei, il decojesti il desfaci in doua rupi o feliuta si musti din ea. Deodata o senzatie amaruie isi face aparitia, dar mestecand de doua trebuie ori observi ca gustul se schimba, o dulceata iti inunda gura si limba ta se desfata cu ea. "Mai sa fie" iti spui tu, "uite ce dulce este, e mai mult dulce decat amar, daca nu l-as fi gustat niciodata, ar fi fost cu adevarat un refuz al cunoasterii, nu aveam de unde sa stiu cu adevarat ce inseamna grapefruit pana ce nu mancam din el sa vad, sa traiesc experienta, sa pot sti! "
Indoctrinarea va face prizonieri, descoperirea personala va da aripi - spunea un mare maestru.