Tristetea este un sentiment de obicei perceput negativ, pentru ca tocmai asta si reflecta: acea parte de apasare continua, in care undeva inauntrul tau te simti sleit de orice putere, doborat de prea multe necazuri si pedepse, plictisit de rutina si de o viata atat de grea, sters, ganditor si din ce in ce mai pesimist. asta se intampla oarecum in sufletul unui om trist, si care nu mai poate scapa de aceasta senzatie. exista insa o usita de scapare spre realitate, spre exterior, spre rational. insa de cele mai multe ori, desi simtim o urma de speranta sau avem pe cineva langa noi care sa ne ridice moralul, tristetea oricum va ramane, pentru ca, dupa parerea mea este unul dintre putinele sentimente constante, care, desi mai poate fi atenuat, nu poate fi distrus pe deplin.
tristetea este ca un zid, un scut care lupta impotriva a orice senzatie care poate veni din afara, orice urma de lumina care sa scoata la iveala un zambet. este lacrima sarata ce formeaza santuri adanci pe obraz si in inima, este mana ce sparge sufletul omului in mii de bucati, ca un puzzle. se spune si ca fericirea adevarata nu poate fi nicidecum intalnita, daca nu este pusa in echilibru de o umbra de tristete. important nu este sa-ti stii sursa tristetii si sa te comformezi cu ea, ci sa incerci sa o dai la o parte, s-o anihilezi, sa ai control asupra ei, astfel incat tristetea sa se amelioreze din initiativa ta proprie. multi spun ca tristetea dispare odata cu trecerea anilor. eu insa nu cred asta. cred ca ceea ce la unii este "disparatia" la mine este de fapt incercarea de uitare, care la un moment dat te macina.
PS: "Smile, even if it's a sad smile, because sadder than a sad smile is the sadness of not knowing how to smile."
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Am vazut intrebarea si ma gandeam ce sa iti raspund. ei bine eu cred ca as putea incepe cam asa: Tristetea este un sentiment care fie ca vrem sau nu patrunde cateodata in sufletul nostru. Este un sentiment care nu este tocmai pe placul tuturor. Pentru fiecare dintre noi tristetea inseamna altceva. Pentru mine inseamna melancolie, durere, plangerea sufletului, dorinta de a plange si a fi singur, dorinta de a sta departe de lume de a te izola de a te inchide in tine si a suporta singur/a. Tristetea nu este altceva decat o stare sufleteasca in declin. Cred ca nimeni nu va putea sa o defineasca cu adevarat. Si eu am avut si uneori mai am momente de tristete, dar dupa ce bucuria imi invadeaza din nou sufletul ma simt mult mai bine si imi dau seama ca poate si tristetea este o stare naturala de care avem parte, dar ca nu trebuie sa o lasam de ne controleze viata.
P.S: Daca ai nevoie sa vorbesti cu cineva despre asta trimite-mi mesaj si o sa iti dau id-ul meu...
Buna.
Tristetea e greu de definit. Definitia este ceea ce simti tu ceea ce te intristeaza Ce te face sa suferi... 
Iată o aluzie de unde poate demara capitolul cel mai dureros al existentei umane – de aici începe tristetea mea. A ta. A noastră. A celor care refuză să vorbească cu gura altora, a celor ce nu lasă pe altii să gândească în locul lor. A celor care reactionează vehement în momentul în care destinul lor este condus de altii. Acei altii, fără de glas, fără de fată, fără de ratiune, fără de suflet. De ce tristete? Pentru că atunci când încep să contabilizez nimicurile obligatorii pe care trebuie să le fac într-o zi – stupidul ceremonial pentru întretinerea celui care nu este de fapt, dar trebuie să pară în fata celorlalti – încep să simt în nări aerul grotelor, se declansează reactii primordiale de revoltă împotriva lucrurilor impuse, se trezesc instinctele ancestrale de apărare a celui care sunt în realitate!
Sper ca te'am ajutat
:*
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
