Ce părere aveţi despre "Idealul politic"? Poate exista aşa ceva? Ce face ca un regim politic să fie "bun"? Conformarea la o normă ideală, ceva în genul celui conceput de Platon în "Republica"? El vorbeşte acolo despre un regim bun faţă de care toate celelalte ar fi deviaţii bolnave. Sau adaptarea la datele concrete ale istoriei, cum explică Aristotel în "Politica"? Un regim neadaptat la realitate, spune Aristotel, se găseşte în mod necesar sancţionat pe termen lung prin tulburări sau revoluţii; şi că rezistenţa în timp ar fi un criteriu realist pentru definirea idealului politic: cele mai bune regimuri sunt în general şi cele mai durabile.
Ordonare:
După relevanţă
Sa nu existe.
Sau hai sa existe, dar sa fie format din oameni suficient de inteligenti astfel incat sa reuseasca sa isi schimbe perspectiva, trecand de la fiecare persoana la fiecare si sa vada cum s-ar simti in locul ei. Si apoi sa ia o decizie rationala si morala.
Si sa aiba umor, desigur 
Răspunde
Un om înțelept a spus ca barbatul se maturizeaza în momentul în care nu mai crede ca politica îi poate rezolva problemele.
Un sistem politic ideal nu există. Desigur, exista sisteme politice mai bune decat altele dar ideal in niciun caz.
Să zicem că nu trebuie să se încreadă în politică. Dar un guvern trebuie să avem. Fără guvern ar fi haos. Şi atunci ce ar recomanda acel înţelept, un guvern apolitic?
Răspunde
N-ai inteles ideea citatului. Da, este nevoie de un guvern, dar sa crezi ca politica in sine iti poate rezolva problemele e imatur. Au existat oameni extraordinari sub orice forma de guvernamant fie ca vorbim de o oligarhie din Grecia antica fie comunism, fie monarhie, fie democratie. Tu ca persoana nu ai nevoie de nu stiu ce sistem special si utopic sa functionezi.
Desigur, dupa cum am spus exista variante mai bune decat altele dar Politica in sine nu trebuie luata prea in serios, si asta ti-o zice un om pasionat de filozofie politica care in ultimii ani a citit doar carti legate de metapolitica.
Daca ar fi sa ma intrebi ce am invatat dupa 4 ani de obsesie in teorie politica e ca nu trebuie sa faci din politica un idol si o obsesie si Doamne fereste sa te gandesti ca fara sistemul politic ideal nu poate exista o societate.
Multi oameni isi pun proprile probleme personale pe seama mediului politic, lucru care e toxic pentru dezvoltarea lor.
Been there, done that. Credeam ca nu stiu ce sistem economic va salva Romania sau nu stiu ce varianta de -isme va face minuni.
Din fericire m-am maturizat intre timp si am ramas si cu niste chestii.
Asta nu inseamna ca n-am proprile preferinte politice, ma rog, mai bine zis metapolitice fiindca nu ma refer la partide.
Ziceai ceva de apolitic, sa stii ca ala cred eu ca ar fi idealul. Vad dezbaterea politica ca pe-o inchisoare dialectica idiotica care nu stie altceva decat democratie si partide si alte bazaconii cu care ne-am obisnuit cu totii. Sa fiu sincer nu sunt deloc mare fan al democratiei, dar n-am chef sa intru in detalii. Sunt de parere ca exista sisteme mult mai interesante intelectual vorbind. Democratia e plictisitoare si gay. O pricepe orice prostalau cu 4 clase si e complet goala de orice ethos sau thelos.
Apoliticul mi se pare ca ne salveaza de monstrul dialecticii. Cat timp discutam politic o sa fim permanent inchisi intr-o inchisoare intelectuala. Iesi din politic spre apolitic si abia atunci putem discuta ca oameni maturi in toata firea.
Urmaresc niste oameni foarte inteligenti pe internet si unul dintre ei a zis o chestie care mi-a placut destul de mult:
"Cel mai greu lucru e sa tranzitionezi de la un partid politic la o civilizatie".
Cred ca acest citat însumează foarte bine ce am zis si ce cred despre politica.
Da, într-adevăr nu înţelesesem ideea citatului. Sau, mai bine zis, nu aprofundasem; am trecut fugitiv peste ea. E interesant ce spui.
Un regim politic ideal ar însemna un regim în care fiecare om trăiește bine, fiecare om se simte fericit și împlinit și poate să-și atingă potențialul intelectual maxim. Restul e istorie...
Nu exista ideal politic pentru ca nu e in natura omului sa fie guvernat si condus de alt om.
Avraam a condus peste câteva mii de oameni. Şi a condus bine. 
Si crezi ca oamenii aia l-au respectat intru totul?
Când titlurile vor fi doar titluri, iar viața și relația dintre om, creația sa, natură, și animal sunt în măsură echitabil și/sau echitabil, bună, fericită, și iubitoare sufletească, atunci va fi idealul politic. Părerea mea.
De acord. Şi întrezăreşti vreo şansă să se ajungă în viitor la aşa ceva?
Da. Sunt destul de bune șanse să se întâmple așa ceva, chiar și în viitorul apropiat. Nu mai suntem în epocile de piatră sau metale, antichitate, evul mediu, sau cel 20. Oamenii au ajuns să creadă în numitori comuni de bine și de rău, iar cu conexiunea de internet, sunt mai mult împreună la nivelul conștiinței, dar nu este nimeni îndeajuns de puternic să le stăpânească, și să-i ajute pe alții cum ar trebui. Din câte îmi dau seama, nu îți trebuie facultății speciale să fii politician sau chiar președinte. Atât timp cât cineva are pasiune să conducă, și ține minte de ce am spus mai sus, și știe câteva lucruri de gestionarea oamenilor, resurselor, și de a face câteva lucruri mai bune, n-are de ce să se teamă. Deasemenea, un lider puternic ar convinge lumea să aibă un simț unitar față de celelalt. După cum vezi, în prezentul nostru, cam fiecare este lăsat să creadă ce vrea, să facă ce vrea, iar liderii nu se implică direct, aceștia la rândul lor, se vor separa unii de alții, pentru că sunt tone de alte opțiuni de ales, chiar dacă nu știu ce sunt acele opțiuni.
"... în măsură egală* și/sau echitabilă..."
Îmi place, eşti optimist Aşa trebuie să fim toţi.
Ți-aș recomanda canalul de Youtube "Academy of ideas", dacă n-ai auzit de el până acum. Sunt multe de învățat în doar 10-20 dintr-un video.
Amândoi au partea lor de dreptate din punctul meu de vedere.
Noi, în România, daca ar fi sa ne jucam cu imaginația, ca sa creăm un regim politic bun, trebuie sa ținem cont de istoria noastra, la propriu, doar asa am putea evolua.
Fiind realiști cu ceea ce suntem, ne-ar face sa vedem exact ce ar trebui sa schimbam sau sa lasam.
Ca sa schimbi intr-adevar ceva, trebuie sa fii sincer cu ceea ce a fost și ceea ce este acel ceva, e banal.
Dar, de multe ori cred, din nou fabuland ca ar exista asa ceva pe la noi , ca dictatura unui om e unicul regim care intr-adevar ar schimba lucrurile în bine, unui om cum se cade, bineînțeles.
Ținând cont asa, de ceea ce suntem noi ca oameni.
Avem și exemple în istorie de dictatori care au făcut lucruri bune.
Nu știu, dar în ignoranta mea, sunt sigur ca au fost dați la o parte.
Nu vorbesc de Nicu doamne ferește.
Dar chiar si in cazul lui se găsesc lucruri care ma fac sa cred si mai mult in ceea ce cred.
Tocmai ziceam într-un răspuns mai sus că Iulius Cezar a fost un exemplu de dictator bun. Era cel mai potrivit să conducă atunci destinele imperiului. Şi ei ce-au făcut? L-au ucis. Adică şi-au tăiat craca de sub picioare. Ce e omul...
Asta e omul cateodata, vrea sa fie craca lui, ca sa faca ce vrea el cu respectiva craca, daca nu e prefera s-o taie cu el pe ea.
Unii sunt obsedați de putere.
Micii care au anumite interese ajung impreuna sa-l dea jos pe unul singur, dar foarte mare, pentru ca e totuși singur.
Interesele și acum primează in fata tarilor, președinților si premierilor.
Regimul ideal nu exista din cauza omului.
Trebuie sa-l ascultam pe Aristotel pana la capăt și sa înțelegem ca nu poate sa existe un regim ideal, cel putin deocamdată.
Sistemul politic descris de Platon in "Rebublica", in zilele noastre se incadreaza la "regim totalitar". Trebuie sa tinem cont ca intre timp sistemele politice au evoluat, sunt mult mai complexe si dinamice decat acum 2.000 de ani. Plus ca, punerea in practica a comunismului ne-a aratat faptul ca ideologia suna mai bine tot pe foaie. In realitate, natura egoista si corupta a omului interfereaza cu buna practica a unui sistem politic.
Un sistem politic ideal ar fi unul in care sunt imbinate atat democratia, comunismul si aristocratia. Omamenii au tendinta de a duce la extrema o alegere. De ce trebuie sa alegem doar comunism sau doar democratie cand putem avea o imbinare a ce au mai bun amblele?
Rămânând în sfera antichităţii, mă gândeam că, de multe ori, poporul nici nu apreciază ce are bun în mijlocul lui la un moment dat. L-au avut pe Socrate, cel mai înţelept om al acelei vremi; dacă doar l-ar fi marginalizat ar fi fost rău, dar ei au făcut mai mult: l-au ucis. Pe un alt plan şi la un alt moment îl găsim pe Iulius Cezar, cel mai destoinic om al momentului, cel mai bun comandant de oşti, cel mai bun edil, cel mai bun organizator, "cel mai" în toate. Era un dictator, dar un dictator bun. Era cea mai bună soluţie a acelui timp, cea mai bună garanţie privind securitatea imperiului. În orice acţiune militară se implica avea succes. Dacă era o tulburare, vreo ameninţare de invazie din partea triburilor de peste graniţă, el se ducea fulger, rezolva şi comunica telegrafic Senatului: Veni, vidi, vici! Şi, ce să vezi, l-au ucis.
Şi exemple mai găsim destule.
Atâta timp cât populația se adaptează la acel regim politic, majoritatea este fericită și îl consideră regim ideal, atunci acela este idealul politic. Dacă populația suferă, este nemulțumită de regim și migrează, acela este un regim politic defect.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
