Credeti ca totul se intampla cu un scop si ca viata este deja planuita de nu stiu ce divinitate sau de univers? Sa dam un exemplu.
Cineva pierde sansa de a profita de o oportunitate, ceva intervine. El se oftica mult dar nu si asta este un plan? Sau, multi spun chestia asta, ca norocul ti-l faci singur. Deciziile luate pentru a-ti face norocul singur sau nu, nu fac si ele parte din plan? Adica, nu totul este un plan, cu bune, rele, esecuri? Sau sunt mai multe variante de viata, destin? Sper ca intelegeti, stiu ca nu aveti cum sa stiti sigur, dar vreau sa vad niste pareri.
Nu stiu sigur daca tot cursul vietii noastre este un plan. Daca ar fi, ar fi putin dezamagitor si unde ar fi liberul nostru arbitru despre care se tot vorbeste. Daca nu ar fi un plan, ar fi si asa dezamagitor pentru ca ne-am da seama ca nu avem ceva pus deoparte si nu ne asteapta nimic bun asa din senin ci doar daca ne dam noi silinta sa facem ceva in privinta asta.
Fiecare crede ceea ce crede.
Am citit undeva printre miile de informatii care ne inunda ca inainte ca sufletul sa se intrupeze in dimensiunea aceasta, noi impreuna cu ghizii nostri spirituali (ingerii pazitori) trasam o linie a firului vietii noastre, trasam traiectoria vietii, oamenii (celelalte suflete in relatie directa sau indirecta cu noi)pe care ii vom intalni, pe cine anume vom intalni si in ce situatii. Nu stiu ce sa spun si ce sa cred aici. Dar cu siguranta am observat ca atunci cand o oportunitatae apare brusc si nu o iei in calcul si nu o folosesti in favoarea ta, dupa disparitia ei noi ramanand cu regrete, apare alta, de alta natura sau la fel cu ea. De ce?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Experienta noastra aici are un scop in linii mari planuit tot de tine inainte sa apari aici, + ai vazut ce este aici si ai venit sa iei parte, insa pe langa toate aceste "scopuri" esenta este experienta in sine
nimic nu-i intamplator, totul este sincronizat
atunci cand planuiesti ceva iti folosesti mintea, cand faci ceva spontan iti folosesti intuitia, sa zicem o minte superioasa ce are o perspectiva mult mai larga
da si catastrofele se manifesta cu un scop iar cei ce iau parte au fost de acord cu asta inainte sa apara aici, o catastrofa atinge omul adanc, scoate sentimente de compasiune din el si il cuntremura astfel incat ii da posibilitatea sa intelaga realitatea din jurul lui
exista probabilitati si tu alegi ce vrei sa experimentezi asta de obicei se petrece pur si simplu in functie de energia-vibratia pe care o ai
de ex.: e o floare pe marginea drumului exista probabilitatea sa n-o vezi daca esti cuprins de ganduri, exista probabilitatea sa o vezi si sa treci mai departea daca ai o anumita stare(vibratie), exista probabilitatea sa te opresti si sa o mirosi-atingi si sa fi foarte entuziasmat(a), fericit(a)
Răspunde
Nu, nu are cum. Iti poti da seama si din simpla observare a lucrurilor. La o catastrofa - un cutremur, un tsunami - mor, sa zicem, o mie de oameni. Nu in mod selectiv. Deci nu mor numai aia care au facut fapte rele, ci toti la gramada care s-au nimerit in zona respectiva. Nu se vede niciun plan, nicio selectie. E pura intamplare. Daca intr-un oras se iau masuri mai stricte de respectare a regulilor de circulatie, accidentele vor fi mai putine. Daca nu, accidente vor fi mai multe.
Cred ca si numai din exemplele astea poti sa tragi o concluzie.
Nu m-am referit la natura persoanelor (rele sau bune, sau cele care merita sa moara sau etc). asta se stie, ca nimic nu e drept pe lumea asta si ca se intampla lucruri rele si celor care nu merita. trebuie sa acceptam ca aceste catastrofe se intampla.
or fi anumite lucruri la intamplare, dar eu am vrut sa accuentuez ca si moartea, esecurile se intampla cu un scop, poate pentru un echilibru in alta parte.
de exemplu, ca tot vorbim de planuri, nu ai vazut ca atunci cand cineva planuieste ceva de cele mai multe ori nu-i iese? si ca totul facut spontan parca iese mai bine? acum mai crezi ca totul este pura intamplare?
Răspunde Cred ca te-ai grabit spunand "de cele mai multe ori", mai corect fiind "uneori". Apoi, ai zis bine "parca" (parca iese mai bine), pentru ca nu e o certitudine. E asa cum zici: parca. Ma gandesc ca ar trebui sa admitem ideea ca, dupa cum exista intamplari, exista si coincidente (daca nu cumva e acelasi lucru). Si ca mai important este sa ne facem planuri, decat sa nu ne facem.
Fiecare om are un destin spre fericire, dar ramane la libera alegere a omului sa-si traiasca viata, exista o infinitate de variante.De ex un om pleaca dimineata la munca.Cand iasa pe usa realizeaza ca si-a uitat servieta si mai petrece 2 minute cautand-o.Cand traverseaza o strada pela trecere este calcat de o masina care a franat, dar nu tineau franele. Daca persoana nu si-ar fi uitat servieta atunci el nu ar mai fi fost calcat, iar accidentul sa se intample.Noroc nu exista, doar in subconstient se creeaza ideea de noroc, cei care se cred norocosi, probabil ca sun ''norocosi'' pentru ca subconstientul lor a acceptat sugestia de noroc, el o indeplineste, subonstientul are forte infinite.
Cred ca cel mai bine te duci la medicul de familie si apoi la ginecolog. secretiile vaginale nu sunt de joaca, indiferent de culoarea lor.
funda te rog.
)))))
Predestinatia vine din teologia calvinista in care divinitatea are control total asupra intregului univers, orice ai face nu poti sa modifici "planul". Daca te-ai nascut sa mergi in iad, acolo vei merge indiferent cat de bun ai fost in viata. Daca te-ai nascut sa mergi in rai, acolo o sa mergi indiferent daca esti criminal sau violator. Ceea ce ar fi total absurd.
Nu cred ca exista "un plan maret" din care noi sa facem parte, sau daca exista nu ne poate avantaja in mod individual. Nimic nu se intampla pentru un scop maret, superior. Scop ti-l alegi singur, este individual si doar ambitia si inteligenta te duce pana la indeplinirea lui. Nu vreun plan divin sau cine stie ce zeitati. Sa crezi ca exista un plan maret pentru tine inseamna sa te culci pe o ureche.
Nu avem de unde sa stim astfel de lucruri. Crezi ca daca ai stii te-ai apuca de treaba? iar daca n-ar fi asa nu te-ai mai apuca de nimic stiind ca esti o oarecare? E un risc, ca si credinta, nu poti stii sigur, trebuie doar sa risti. Cum zicea cineva mai sus, cauta sa stii nu sa crezi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
