De cate ori lacrima v-a fost semn de putere? Va amintiti cu placere de acele momente? Sau cu regret?
O singura data si a fost lacrima iubirii, insa daca ma gandesc prea mult incep sa regret
A curs, am sters-o si am plecat.
Cu placere pentru ca ea mi-a aratat ca viata nu e numai dragoste si dor, oricat de mult ai putea sa iubesti, vine o zi cand si iubirile mor. Mi-a demonstrat ca nu am invatat nimic despre viata, ca nu stiam in ce joc ma afirm, ca sunt prea imatur ca sa spun: Te iubesc! Cu regret pentru ca acea lacrima a curs din greseala mea. Si nu am facut decat sa distrug vise, zile si sentimente.
A reusit sa-mi intareasca caracterul si sa privesc cu ochii larg deschisi lumea in care ma aflu.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Depinde de la caz la caz, uneori am avut "lacrimi de fericire", depăşindu-mi "obstacolul", prin care m-am văzut "mulţumită", reuşind...alteori "lacrimi de/cu regrete", la care îmi reproşam că trebuia să lupt, nu să ajung să îmi "plâng în pumni",,, dar uneori în viaţă nu le pot avea/ îndeplini pe toate,
ştiu că e loc şi de mai bine, totul să vrem
(!); aşadar, m-am resemnat prin "lacrimi/plâns"
.
Răspunde
Nu numai odata mi s-a intamplat asta Si imi amintesc cu placere pentru ca din toate acele lucruri am invatat de fiecarre data ceva important 
Sunt lacrimi de bucurie si lacrimi de durere, amandoua sunt stari sufletesti si ne definesc ca om.Plangi pentru a depasi momentul, simti nevoia sa iti descarci sufletul, la fel cum ai nevoie de un zambet, o imbratisare.Nu imi amintesc cu placere, dar nici regret, este undeva la mijloc.
Mereu a fost un semn de putere care m-a ajutat sa merg mai departe, cu capul sus, fara regrete. plus, ca plangand ma descarc, si imi pun in ordine gandurile si sentimentele, privesc altfel lucrurile apoi.
Lacrimile mele au curs mult incepand din copilarie.Cu toate acestea am rezistat necazurilor, multumesc lui Dumnezeu! Sunt o persoana mai aparte, nu ma incadrez in tiparele obisnuite.
De multe ori si imi amintesc cu placere pentru ca atunci am realizat adevarata fata a tuturor...
Si in cazul meu, lacrima m-a ajutat sa ma descarc. Intotdeauna cand acumulez prea multa frustrare se intampla ca o zi intreaga sa plang, si sa plang, si apoi sa plang si mai si, in hohote daca se poate. Si nu-mi amintesc de aceste zile nici cu placere, deoarece plangeam pentru ca eram trista, dar nici cu regrete, deoarece acea lacrima m-a intarit.
Iar in ceea ce priveste daca a fost semn de putere, nu, nu cred ca a fost, ma simt tare vulnerabila cand plang.
Nu am experimentat lacrima fericirii. Abia astept sa dau de ea, am sa o savurez la maxim
-
anonim_4396 întreabă:
1 răspuns
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
