De ce am fost ales sa fiu destept si nefericit?
Nu mai bine era daca eram un om simplu?
De ce trebuie tot timpul sa vad partea proasta? De ce incerc sa ii fac fericiti pe ceilalti, dar pe mine nu?
Am ajuns sa fiu personajul secundar in propria mea carte...

Thoth si Kairon, ar trebui sa bem un suc/o bere si sa dezbatem problema asta . E mai bine decat sa ne lasam influentati de simtul negativ al intrebarii. Este o discutie lunga,mie unul nu mi-ar ajunge explicatia. Si eu sunt in aceeasi situatie, exact in aceeasi masura. Se poate sa fiu incadrat in catatonie, una genetica si usoara, pe care o combat incet, dar sigur. (Da un wikipedia pentru a te informa). Ceea ce inseamna stari extreme de euforie(extaz) si mizerabil/depresie, iar faptul ca te gandesti. asta nu te ajuta deloc. Eu unu analizez mult si gandesc prea mult cateodata si ajung doar la concluzii pripite si negative, cand ar trebui sa tac si sa ma bucur de lucrurile minore. Vad totul gri si plictisitor, dar vad in unele zile 10 curcubee izbindu-mi ochii. Gandeam odata ca ne invartim in jurul soarelui, noi oamenii, ca noi suntem o planeta. Ca exemplu, mi-am creeat o imagine falsa asupra mea si a celorlalti timp de 10 ani, in care nu am scos mai mult de 100 de cuvinte in timp ce eram in colectivul de liceu/scoala generala, pentru ca ii detestam pe toti, ii catalogam falsi, iar pe mine ma consideram un gunoi. Dar incet-incet, descopar (ca din senin) ca sunt in stare de orice. Auzisem undeva "nu exista limite cand vrei sa ai totul", plus ca muzica imi schimba gandirile. Imi preocup gandurile ca sa scap din epava. Si da, mi-este greu sa interactionez cu ceilalti,dar cui ii pasa? Am ajuns la concluzia ca tu trebuie intai sa te intelegi cu tine insuti si sa nu dai importanta nimanui si nimic. Tu esti prietenul tau cel mai bun. Imoralitatea este amuzanta. Ca sa nu fiu invizibil obisnuiam sa ii iau la misto pe profi,sa ii injur si sa fac multe prostii aberante doar pentru a ma amuza, poate era gresit, dar greselile ma incanta, pentru ca asta sunt eu si "asa raman, pana cand va creste iarba la mine pe mormant." Alegere? Pot spune cu cutitul in coasta ca exista cineva acolo sus, o entitate care e si buna si rea in aceeasi timp, ce decide pentru noi ce si cum. Ai fost pus sa fii asa ca sa nu fii un om simplu si banal ca restul! Bucura-te. Exista o masa mare de prosti si cretini si tu nu esti unul dintre ei. Eu unu am incercat sa ma integrez ca un cameleon printre ei, dar nu mi-a reusit. Nu pot sa fiu altceva decat sunt si nici nu vreau. Poate nu-s perfect, dar sunt perfect in felul meu si mi se rupe si nu ma doare.

Desteptul din tine nu s-a gandit ca in loc sa se planga, ar fi mai bine sa se mobilizeze? Apuca-te de studiat NLP si psihologia pozitivului, te va ajuta.

Apucă-te de un sport şi nu mai rupe laba.

Oamenii sunt atat de fericiti pe cat se hotarasc ei sa fie.
Acum asculta-ma cu atentie!
Goleste-ti mintea, să fie fără formă. Fără formă, cum ar fi apa. Dacă ai pus apă într-un pahar, devine cupa. Ai pus apă într-o sticlă și devine sticla. Ai pus-o într-un ceainic, ea devine ceainic. Acum, apa poate curge sau se pot prăbuși. Fii apa, prietenul meu.

Citeste "O inima slaba" de F.M. Dostoievski. Ma tem ca te-ai inradacinat prea mult in starea aceasta si poate ai ajuns sa te complaci in ea. Daca citesti aceasta scurta povestire, sunt sigura ca vei vedea lucrurle altfel, spre deosebire de un comentariu de 3-5 randuri fara niciun impact asupra subiectului.
http://carti-on-line.blogspot.ro/......inima.html (poti aici aici online)