Nu am reusit sa o iubesc. De la inceput am zis ca e femeia perfecta pentru mine. Atractie fizica era,inteligenta din cale afara,umor la fel. Eram pe aceeasi lungime de unde,ca doua picaturi.
Si totusi,nu am reusit sa ma indragostesc nicicum de ea. La inceput, 1 luna am fost linistit gandindu-ma ca trebuie sa am rabdare. Dar chiar si in timpul asta de o luna, insa mai ales in urmatoarele 2 luni,am inceput sa imi ridic piedici si bariere din ce in ce mai mari in capul meu repetandu-mi constant ca poate nu e ea cea potrivita,ca nu o sa pot sa o iubesc niciodata.
Piedicile astea au pus atat de multa presiune pe mine incat pur si simplu am cedat,n-am mai putut continua relatia, o relatie pe care,dupa parerea mea,orice om normal ar putea-o duce si fara sa o iubeasca,atat timp cat nu este incarcat emotional negativ cu atat de multe ganduri inutile.
In acest moment,desi am posibilitatea sa incerc in continuare cu persoana respectiva, am ajuns sa nu mai am nicicum incredere ca pot ajunge la liman cu ea,am ajuns sa o privesc ca pe propriul meu esec.
Acum,va intreb pe voi, cei mai experimentati... cu mintea limpede si cu o deschidere psihica si emotionala 100%, fara piedici si presiuni inutile, dar cu o rabdare de nestavilit, as putea sa invat o iubesc?

Repet,ea este un om de nota zece si simt ca din vina mea(fiindca am fost orbit de blocajele astea) nu am stiut sa apreciez nimic din ce a venit din partea ei. Pentru ca altfel, chiar nu vad de ce nu m-am atasat de persoana asta atat de mult asteptata in viata mea.

Te minti si pe tine si pe ea. Daca nu ai reusit din primele saptamani, nu ai sa reusesti nici de acum.

Știi vorba aia „dacă dragoste nu e..."
Adică nu prea merge aici cu jumătăți de măsură. Așa am crezut și eu, dar după 22 de ani s-a stricat căruța...
Acum e altfel, dar aș putea spune că am pierdut o grămadă de vreme. Și sincer, nu pentru mine îmi pare rău, ci pentru fosta - poate avea și ea parte de cineva mai bun, dacă îmi vedeam de treabă...

Nu poti iubi ceea ce nu poti. Atunci cand inima nu vrea, degeaba comanda capul.

Aşa credeam şi eu. Probabil încă nu ai dat de ceva domnişoară care să-ţi sucească minţile şi după să te lase cu ochii în soare. Dacă nu o poţi iubi înseamnă că nu ai nevoie de ea în viaţa ta.

Viaţa e prea scurtă să tot fugim după toate persoanele care fug de noi, încearcă să o înţelegi, spune-i cât de frumoasă e şi nu o lăsa să uite cine e.
Ca să iubeşti îţi trebuie ceva timp iar ea a reuşit să ajungă la inima ta, şi sunt convins că şi tu vei reuşi doar învaţă să o apreciezi mai mult.

Succes.

Cum adica sa inveti? Iubirea nu se invata, iubirea apare, exista si se traieste la maxim.Cand sentimentul nu exista sau apar indoieli atunci nu mai e iubire.Nu poti sa pretinzi ca simti ceva dar sa nu traiesti sentimentul. O sa se vada falsitatea, raceala in relatie. Daca nu ai sentimentul nu o sa duci nici o relatie bazata pe dragoste. Nu se poate numi relatie daca nu exista sentimente de ambele parti.Cand iubesti vezi in persoana de langa tine tot universul tau, sensul vietii tale.Din pacate pentru tine daca vezi ceva in aceea femeie, dar nu iubire, o lasi sa plece pe drumul ei fiindca si daca acum incerci, mai tarziu nu o sa rezisti si va fi mai rau pentru ea.

Las-o sa se duca in lumea ei, merita ceva mai bun.

Cred ca trebuie sa mergi mai departe. Nu cred ca te poti indragosti de ea esti prea cerebral in relatia asta. Trebuie sa fie si ceva instinctual. trebuie sa mai cauti daca inca te intrebi "sa fie ea cea potrivita". multa bafta

Iubire cu sila nu se poate. Asa te chinui si pe tine, si pe ea. Daca nu te-a atras sufleteste pana acum, nici de acum nu se va intampla. Spune-i ca vrei sa ramaneti prieteni.

Scurt! Mai bine iti pierzi o viata cautand persoana potrivita decat sa-ti pierzi o viata cu persoana nepotrivita. Mai multe nu pot sa-ti spun, pentru ca nu stiu ce-i in mintea si sufletul tau.

Raspunsul e simplu: creierul crede ca ea e cea mai buna alegere, dar inima nu este de acord, si in acest domeniu, trebuie sa iti asculti inima, nu creierul. Bafta!