Dece plangem doar la un simplu gand? Dece radem cand vedem ceva amuzant, cand auzim ceva amuzant, si de ce nu plangem cand auzim ceva amuzant. Adica...cum functioneaza toate astea?

Sunt niste stimuli care se excita la anumite influente exterioare. Asa suntem construiti, pur si simplu.

Ceva de genul: daca alba-i alba, de ce nu alba-i neagra si invers. Mah, lasati bullshit-urile de filosofii!

Rasul/plansul sunt niste raspunsuri ale psihicului uman in fata unor stimuli/influxuri de informatie, adica niste rezultate, in urma proceselor cognitive, pe care le desfasoara creierul in momentul cand primeste un aport de informatie. De asemena, creierului nu-i plac contradictiile, orice procesare de informatie trebuie ca conduca spre rezultate interpretabile. Cand auzi/vezi ceva amuzant, primesti o informatie (pai cai auditive/vizuale), pe care apoi creierul o descifreaza si o asociaza implicit cu alte "evenimente" de natura similara din trecut (adica o asociere cu alte "ceva-uri" care in trecut, ti-au declansat ras... dar nu numai) si ulterior cu reactia ta vis-a-vis de ele, rasul. Nu poti plange cand vezi/auzi ceva amuzant (decat daca razi pana la lacrimi), pentru ca, creierul sesizeaza o contradictie, nu poate asocia/declansa un sentiment (tristete/melancolie/ura/depresie/etc) care ar avea ca urmare plansul, in urma procesarii unei informatii legata de un "eveniment" hazliu/amuzant, si deci trairile declansate, in cazul acesta, vor fi cele de bucurie/binedispunere/veselie/fericire/etc. trairi de care sunt legate reactii ca rasul. Exista o tulburare neurologica, ce "inverseaza" intr-o anumita masura si fel aceste reactii, raportate la trairile/sentimentele fata de care au loc, insa mecanismele fundamentale ale rasului/plansului si a implicatiilor/declansatorilor/stimulilor lor, sunt complexe si greu de descifrat si sunt intelese doar intr-un anumit procent, deoarece e implicat creierul, care prin sutele sale de zone distincte si complexitatea interconexiunilor neuronale dintre acestea, ne ingreuneaza si mai mult intelegerea fundamentala a ceva aparent banal... rasul.

Bună @klaus! Atât plânsul cât și râsul reprezintă niște forme de eliberare psihologică.
Pur si simplu, te simti mai bine dupa ce ai plans. Strict biologic vorbind, reactia trupului este de a elibera, prin lacrimi, o parte din substantele chimice secretate de organism, care se acumuleaza in perioadele de stres. De aceea, dupa ce ai plans, esti brusc mai relaxat si parca incepi sa vezi lucrurile altfel, indiferent de motivul pentru care ai simtit nevoia sa plangi.
Plângi și de bucurie dar și de durere. Mai multe poți citi aici http://www.eva.ro/......-7919.html
Psihologii identifică râsul cu o oglindă, fiecare dintre noi având un fel aparte de a râde, care ne reprezintă. http://jorjette.co.cc/......a-rasului/

Nu exista afectiune senzitiva fara manifestari motori si viceversa. sinapsele primesc un grad de excitabilitate mare fiind nevoite sa raspunda la stimulenti

Buna.
Toate astea au pornit de la emotii.
Atunci cand plangi, te eliberezi.
Atunci cand razi, uiti de necazuri.
Atunci cand vorbesti, esti impacat.
Lista continua.
O zi buna.