Hai sa filosofam putin despre ignorare (! atentie, nu ignoranta, cautati in dex sensurile celor doua daca nu stiti) si indiferenta.
Cineva de pe site spunea ca daca ignori ce nu iti place si iti face rau, in loc sa distrugi pe cat posibil acel lucru, dai dovada de ipocrizie, lasitate si ca te complaci in situatia respectiva. O fi adevarat? Astept raspunsurile voastre. Eu zic ca nu, deoarece pur si simplu poti sa nu dai importanta, sa consideri ca orice s-ar intampla cu acel lucru nu are nicio urmare asupra ta. Chiar daca gresesti. Desigur, principiul este adevarat doar cand esti in conflict si oponentul arunca cu noroi in tine si tu stai si induri DOAR cand poti sa ii trantesti vreo doua. Daca nu poti si consideri ca in toate circumstantele si dupa toate calculele tale nu reusesti sa ii faci fata, stiti voi, fuga nu e frumoasa, dar e sanatoasa!
Dar mai este o situatie, atunci cand consideri ca oponentul e asa slab si ti-ar dauna demnitatii sa te pui cu el, atunci se scuza daca nu intervii. Parerea mea.
Si cat despre ignorare, eu nu cred in existenta ei. Tacerea e un raspuns, gen "nu vreau sa mai vorbesc cu tine, vreau sa ma lasi in pace", "nu vreau sa iti dau apa la moara", "nu vreau sa am de a face cu asta" etc.. Deci e un mod subtil de a transmite ceva si de a gandi. Parerea mea, iar.
Voi ce parere aveti despre ce am enumerat?

Păi şi eu dacă-i ignor pe ăia din Africa care n-au ce mânca şi mor de tot felul de boli,sau oamenii care caută prin gunoaie, cerşetorii, etc...mi se va pune eticheta de om rău şi egoist.
Da, aşa este, mă piş pe ea de etichetă.

Ignorarea este deseori o ipocrizie. Mai ales când ştii că poţi să rezolvi definitiv un anumit conflict prin alte mijloace. A aduce argumente bune în acest caz este un avantaj.

Eu una încerc să ignor pe cât de mult posibil ce mă deranjează. Se întâmplă de multe ori să rezolv lucrul respectiv amical, sau să dau cu bâta în baltă şi să fac mai mult rău. Adică să determin persoana respectivă să mă enerveze şi mai tare.
Ca un exemplu, ignor pe cât de mult posibil muzica proastă şi pe cei ce o ascultă, dar de cele mai multe ori nu mă pot abţine să nu spun în gura mare cât de jalnică mi se pare.
În general nu mă interesează nici părerile celorlalţi, fie bune sau rele. De fapt, le iau în considerare pe cele rele ( care nu sunt stupide, desigur ) pentru că ajută într-o măsură mai mare la cizelarea personalităţii.

Am avut o prietenă care nu ignora vreodată, motto-ul ei era "niciodată să nu ierți, niciodată să nu uiți" și se consuma pentru toate prostiile, practic, se autodistrugea. Există oameni care din diverse motive încearcă să-ți facă rău, prin vorbe sau fapte. Dacă îi iei în serios, te vei autodistruge, prin dispreț, prin răzbunare, etc. Cel mai important e să înveți să nu-ți pese, apoi să inveți să ignori, e pentru binele tău, nu altceva.

Eu cred ca un om bun la suflet si inteligent are puterea de a ignora, in loc sa dea prea multa importanta unor lucruri ce nu merita! Eu cred ca, daca punem la suflet tot ce se intampla in jurul nostru, suntem niste oameni ignoranti!