Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Scuz epentur raspunsul meu, de fapt era o alta intrebare si nu inteleg ce s-a intamplat, intrebarea era referitoare unde se poate simtii pulsul inimii.imi cer scuze pentru incurcatura.
Scuz pentur raspunsul meu, de fapt era o alta intrebare si nu inteleg ce s-a intamplat, intrebarea era referitoare unde se poate simtii pulsul inimii.imi cer scuze pentru incurcatura.
Scuze pentur raspunsul meu, de fapt era o alta intrebare si nu inteleg ce s-a intamplat, intrebarea era referitoare unde se poate simtii pulsul inimii.imi cer scuze pentru incurcatura.
)
Cea mai lunga fabula care exista este Elefanul de grigore alexandrescu :
Elefantul
de Grigore Alexandrescu
În vremea de demult, dobitoacele toate,
De împăratul Leu sătule, dezgustate,
Îşi aleseră lor
Un alt stăpânitor,
Pe domnul Elefant, cu nasul învârtit,
Puternic îndestul, dar însă necioplit,
Şi de cap tare, gros, cât vreţi să socotiţi.
Însă ca să puteţi să vi-l închipuiţi,
Mă grăbesc să vă spui
O judecată-a lui.
Noul stăpânitor,
Cât s-a orânduit,
Puse-n slujbă pe boi,
Iar lupu mâncător
Se făcu favorit
Şi ministru la oi.
Vă las să judecaţi,
Câţi miei fură mâncaţi,
Şi câte oi slutite
De fiarele cumplite!
În zadar fac strigare
Oile-mpovărate,
Chip nu e de scăpare,
Şi plângeri necurmate
Ce vin de pe la turme
Răul nu pot să-l curme.
Lupul dar îşi urmează
A sa nelegiuire,
Căci de ce se lucrează
Craiul n-are de ştire;
Ba câte lupul spune
Le ia toate de bune.
A! când o să ne vie
O zi de bucurie,
Zi foarte aşteptată
Şi scumpă în nevoi,
Ca să vedem odată
Pe lupi mâncaţi de oi?
"O! asta nu se poate",
Zic unii-alţi în lume.
Domnii mei, se pot toate,
Deşi le spui drept glume.
Apoi, ştiţi dumneavoastră
Că oaia este proastă,
Şi că nădejduieşte
Aceea ce doreşte.
Eu cu încredinţare
Am auzit odată,
La o turmă cam mare,
O vorb-aşa ciudată.
Dar cum poci şti ce spune
Oile între ele?
Pentru astă minune
Am cuvintele mele.
Acum, să venim iar la vorba începută:
Văzând bietele oi că toate o să piară,
După lungi chibzuiri s-aleseră o sută
Şi merseră la crai izbăvire să ceară.
Craiul sta ocolit d-o numeroasă curte:
Cerbii cu coarne lungi, urşii cu coade scurte
Alcătuia un ştab vrednic a fi privit.
Un berbece-nvăţat, ce ştia să citească,
Se-nfăţişă smerit şi-ncepu să vorbească:
"Ne rugăm să ne-ascultaţi, craiule strălucit!
Şi să întorci spre noi mila măriei-tale.
Starea-n care ne-aflăm e vrednică de jale,
Pentru că domnu lup, ministru ce ne-ai dat,
În loc a ne păzi, de tot ne-a-mpuţinat."
Domnul lup, întrebat,
Răspunse cu glas mare:
"Stăpâne luminat!
Nici un cuvânt nu are:
Când le-am năpăstuit?
Când am scos biruri grele?
Eu iau obicinuit
De oaie câte-o piele.
Dar prostimea ciudată
Aşa e învăţată,
Şi făr-a şti ce cere
Va nencetat să zbiere."
Măreţul elefant, după ce se gândeşte,
Dă de trei ori din cap şi lupului vorbeşte:
"Ascultă – zice – şi ia aminte
La ale noastre crăieşti cuvinte.
Cât pentr-o piele, treacă şi meargă,
Fiindcă singur spui c-ai dreptate.
Dar pentru c-astăzi oaia aleargă
La mila noastră, care mult poate,
O iert; de dajdii fie scutită;
Ale ei plângeri voi să le-ascult;
Şi decât pielea obicinuită
Să nu poţi cere un păr mai mult."
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
