Ieri cand am urcat in autobuz si m-am asezat pe scaun am vazut un telefon si am avut senzatia sa il iau, sa intreb pe cineva al cui e, dar n-am facut nimic, a venit rapid cineva si m-a intrebat daca e al meu am spus nu si l-a dus la sofer.
De ce simtim nevoia sa facem ceva pentru cineva care nici nu il cunoastem? E oare vreun interes in asta? O remarcare pe scara sociala a unui individ? A vrut acel tip sa para ca e moral in fata altora? Daca era doar el singur in autobuz oare ce facea?

Initial, adica nu initial... Dar nu exista rau, cumva. Omul poate sa fie bun sau sa ii lipseasca putin din bunatate. Deci cand vezi pe cineva si l-ai putea ajuta, instinctual o faci.

De ce exact dupa ce ai urcat in autobus si te-ai asezat pe scaun a venit rapid cineva si te-a intrebat daca telefonul e al tau? Crezi ca acel cineva a urmarit totul si a simtit intr-un fel ca tu vrei sa furi telefonul de pe scaun si de aceea a venit rapid la tine sa salveze telefonul?

Ca asa te invata societatea, ca e mai bine. Si e si un soi de empatie.

Chiar nu te ai gandit ca ti se poate intampla si tie sa ti uiti telefonul, sa pierzi tot ce ai mai important pe el si sa vina altcineva sa si-l insuseasca? Adica mai pe scurt intrebare mea daca te ai fi pus in locul persoanei care si a uitat telefonul

Man e un truc clasic deci omul ala isi lasa un telefon care nu valoreaza mult acolo cand sea seaza acolo intreaba da ca e al tau si daca zici ca da cere bani ca ti la gasit. e un truc veki si de fapt nu merita cat te pune sa dai pe el de ex asta se mai face la gara cu inele de aur care de fapt e pleu

Posibil sa ajungă inapoi la proprietar. Cea ce ar fi frumos pentru ca are nevoie de numerele de telefon mai mult decat de telefon. Am patit-o sa pierd telefonul, cam asta e senzația care o ai...

Puteai sa spui ca e al tau si sa l iei. Nu mereu ai ocazia sa gasesti un telefon pe jos etc. iti garantez ca șoferul ori il ia el, ori il preda firmei, care bineînțeles ca nu se complica si il păstrează. Data viitoare profita de ocazie.

Incerci sa faci bine atat timp cat nu interfereaza cu activitatile si problemele tale... daca avea datorii omul si nu avea bani poate il tinea si vindea... daca avea bani si o ducea bine poate cauta sa il dea cuiva..totul depinde de starea omului care e pus sa ia decizia in acel moment

De ce nu ai zis ca e al tau? Teoretic numeni nu stia, dar stiai tu ca nu e al tau si constiinta ti-a zis sa spui adevarul. Asta nu inseamna ca ai vrut sa pari intr-un anume fel.
Cat despre ajutor dezinteresat, e posibil sa aiba la baza ideea ca binele se intoarce la un moment dat. Totusi, nu suntem la fel si fiecare individ e unic. Eu, spre exemplu, in unele momente am pornirea de a ajuta un om oarecare, dar in secunda 2 ma opreste ceva, mi se pare ca ar fi deplasat si renunt. Asta nu inseamna ca vreau sa par altceva. Deseori instinctele ne ghideaza, si nu intotdeauna exista o explicatie logica sau un motiv palpabil pentru ceea ce facem.

E vorba de o datorie morala pe care fiecare om o are in societate....si anume... daca ceva nu iti apartine, nu ai dreptul sa iti insușesti acel ceva.

Multi fac asa ceva deoarece considera ca "asa e bine sau asa e corect" iar in mintea lor se da acea auto-sugestie si se simt ca si cum ar fi niste persoane bune si corecte, si ca intr-un fel sau altul o sa o duca mai bine ca ur.are a actiunii lor. Altii o fac fiindca ei cred ca o sa-i ajute dumnezeu si bla bla. Eu unul daca as fi gasit acel telefon l-as fi luat... in fond de ce sa fac acea "fapta buna" predandu-l la politie sau la persoana din autobuz si sa ma simt un om "bun" crezand ca o sa am parte de lucruri frumoase din cauza ca am predat telefonul, cand pot sa il iau sa il vand si sa imi fac singur un bine material. Majoritatea fac acea fapta "corecta" pentru ca vor sa fie persoane "mai bune"