"Imensa majoritate a actiunilor,chiar si la persoanele cele mai nobile,are la baza motive egoiste,ceea ce,de altminteri,nici nu este un lucru regretabil,dat fiind,ca,daca n-ar fi asa,specia umana n-ar putea supravietui.Un om ce si-ar cheltui timpul purtand de grija ca altii sa aiba ce manca,dar uitand sa manance si el,ar pieri." (Bertrand Russell - In Cautarea Fericrii)
Voi ce ati prefera - sa ii hraniti si indesulati pe cei din jurul vostru,chiar manati de o egoista si o filantropie nesincera sau sa va indestulati voi mai intai? Este egoismul un sentiment regretabil si lipsit de umanism, sau se poate spune ca acesta este unul din stalpii legilor nescrise ce au facut ca oamenii sa prospere?
Ordonare:
După relevanţă
Indiferent cit ne-ar place sa ne dam in barci, moralmente vorbind, supravietuirea isi va spune cuvintul.
Răspunde
Am comentat citatul si am uitat sa raspund la intrebare.Egoismul este si una si alta, depinzind doar de masurile in care este accesat.
Vezi ca ai uitat la inceput indispensabila particula a senzationalului in orice organism internetic sau de radiodifuziune si televiziune, de genul:
SOC! SOC! SOC! BREAKING NEWS! EXCEPTIONAL! INEXPUGNABIL! SOC!
Eu consider ca indiferent ce actiune exercitam.o facem tot din egoism, exista mai multe tipuri de egoism.cei care doneaza si fac multe alte chestii bune pentru cei din jur, oamenii onorabili. consider ca fac asta pentru a-si rezerva un loc in Rai in caz ca acest loc exista, iar in caz ca nu exista vor fi fericiti pentru ca o sa ramana in amintirea oamenilor ca niste oameni buni. ceea ce intr-adevar este un lucru bun
Oameni fac totul cu un scop
Răspunde 
"Un om ce si-ar cheltui timpul purtand de grija ca altii sa aiba ce manca, dar uitand sa manance si el, ar pieri." Ar pieri, dar ar pieri laic si nu metafizic caci adevarata viata e in eshatologie.
Deci egoismul ramane o imperfectiune.
Daca cei din jur sunt familia atunci cred ca ar trebui sa conteze mai mult decat tine pentru ca daca ei au de suferit tu nu mai contezi.
Egoismul apare atunci cand intr-un sistem social sunt probleme, adica nu-i bun deloc si din aceasta cauza esti obligat sa recurgi la egoism pentru a castiga tu si nu ceilalti.
Nu cred ca te nasti egoist dar trebuie sa faci orice ca sa supravietuiesti.
Prefer sa fiu altruista prin natura si intelegerea mea, sa fiu simtitoare la nevoile celor din jur, si intotdeauna am fost rasplatita vazand ca am putut sa aduc cu mine bucurie si fericire.
Harciog a răspuns:
Indiferent cit ne-ar place sa ne dam in barci, moralmente vorbind, supravietuirea isi va spune cuvintul.
da are dreptate
Egoismul poate fi si bun, vezi Fabula albinelor de Bernard de Mandeville si mana invizibila a lui Adam Smith.
Ştii deja ce aş prfera, şi că puţin îmi pasă de ăia care spun că egoismul nu-i bun.
Despre ce zici ca vorbim Dumnezau, de Egoism; ai dat-o in "Filantropica"? Dar hai sa las gluma la o parte si sa-ti " desenez cu tastatura ", forma " fractaloida" a gindurilor mele pe acest subiect. Egoismul, ca insusire nu e creatia Omului ci vine din insasi singele divin al Zeilor, toti erau egoisti, chiar si Marele Zeus; e o insusire a Evolutiei, insusire prin care cei puternici domina. Egoismul il intalnim foarte des la Dumnezeu, de la creatia noastra si pina la eventuala Apocalipsa, iar cel mai bun exemplu e acela ca ne-a creat doar pentru El, ne-a dat un fir de praf din acest Univers obligindu-ne sa-l "stapinim " dupa regulile Lui, judecindu-ne soarta in functie de respectul si recunoasterea lui ca Stapin. Noi, adica oamenii, am mostenit aceasta insusire si am transformat-o in sentiment, dar nici macar acesta nu l-am pastrat nealterat ci, remodelindu-l i-am dat o nota de " filantropie personala "! Acum ma retrag in "partea nevazuta a Lunii" ca ma bate Soarele-n cap de ajung sa-mi arate gindurile ca-n tablourile lui Dali!
Raționamentul lui Russell conține o eroare. El susține că dacă specia umană nu ar fi in esență egoistă, nu ar putea supraviețui. Și...iși argumentează punctul de vedere, omițând insăși premisa.
Ceea ce e fals.
Imaginează-ți dacă practic TOATĂ specia homo sapiens ar avea in natura ei intrinsecă filantropia și altruismul, dacă FIECARE individ s-ar ingriji in primul rând de nevoile semenului său, cum ar atăta lumea aceasta?
NU, nu am muri de foame. NU și dacă TOȚI am fi așa. Pentru că dacă tu ai dărui unuia care nu are, nu ai avea motive să iți faci griji că rămâi la rândul tău fără cele necesare, pentru că in proxima secundă, s-ar găsi cineva care să te asiste pe tine etc. ad infinitum. Ar fi practic imposibil să mori de foame, dacă TOȚI am fi gata să impărțim ce avem unii cu alții.
INSĂ intr-o lume in care numai UNII sunt altruiști, este foarte posibil ca această lipsă de egoism să fie in detrimentul lor. Dar sper că sesizezi distincția dintre TOȚI și UNII, care constituie diferența decisivă, crucială, vitală.
Insă oricum, NU egoismul a generat prosperitate in lumea aceasta. In mod paradoxal, egoismul e nociv omului (in pofida argumentului lui Russell), ca ființă socială, spirituală, emoțională, intelectuală (pentru că omul e mai mult decât un organism biologic care luptă pentru supraviețuire intr-un mediu ostil).
Nu ințeleg totuși de unde prezumția că filantropia e neapărat nesinceră? Sau consideri că nu există oameni care dăruiesc din convingere și dedicare autentică?
Din nefericire, într-o societate altruistă, un singur om egoist care cară gena pentru comportament egoist ar răsturna în timp societatea, fiindcă genele lui ar fi avantajate. Există câteva strategii pentru comportament altruist care ar funcționa, dar pentru asta îți recomand să citești "gena egoistă" - Dawkins.
Un exemplu evident e cel al țiganilor. Ei se înmulțesc atât de mult tocmai fiindcă copiii le aduc bani din ajutoare de la stat sau din cerșit. Din moment ce ei doar primesc și nu contribuie nimic la societate, nu e de mirare că s-au înmulțit atât, tocmai pe altruismul nostru și al societății în general. Comportamentul lor mi se pare normal și l-aș fi putut prezice, bănuiesc că majoritatea oamenilor nu înțeleg evoluția și creșterea exponențială, de asta s-a ajuns în situația în care suntem.
Ideea e simplă: dacă dai ceva cerșetorilor, încurajezi acel comportament; cu cât dau oamenii mai mult, cu atât vor fi mai mulți cerșetori. Dacă oamenii nu ar da nimic cerșetorilor, nu ar exista cerșetori. Desigur, tot ar exista oameni săraci, dar nu ar cerși fiindcă nu iese nimic din asta. Trebuie găsite soluții pentru problema sărăciei. Eu cam știu ce trebuie făcut, dar oricine poate înțelege care sunt soluțiile, avem nevoie de o societate rezonabilă.
"Orice se cuvine să facem nu poate fi făcut cum trebuie fără să existe în noi o pornire spontană în acest sens, iar aceasta e greu să existe fără un motiv sau altul care ţine de respectul de sine."
Asta zice Russell cateva randuri mai jos.Et,permettes-moi,nicaieri nu pomeneste de egoism ca o conditie sine qua non a existentei umane.Permite-mi iarasi, ai intors-o ca la Ploiesti, nu zice nimic nici de existenta.Doar ca in fiecare exista o doza de egoism, fara de care putem trai, dar care este in legatura cu respectul si admiratia de sine.
Formulele de genul "Imagineaza-ti daca..." sau "Ce-ar fi daca..." ar trebuie lasate celor ce se ocupa cu ele de obicei, adica lui John Lennon si altor persoane dominate de reverie.Aici vorbim de concretete.
Specia umana nu poate fi total strict altruista, sau strict egoista.Nici strict filantropa sau strict mizantropa,chiar daca ai reduce totul la un reprezentant de genul meu,sa zicem,eminamente pe cont propriu si chitra.
Si, omiti ca unii si-ar ocupa prea mult timp si prea multe resurse pe hranirea altora, astfel fiind plauzibila posibilitate ca sa pice de foame, metaforic vorbind, pana sa fie si el binecuvantat de principiul reciprocitatii.Ca orice sistem social, ar avea carentele sale, mai ales prin egalitatea nemeritorie ce ar promova-o, dar nu discut prea mult pe acest subiect.
Nu in proxima secunda.Principiul reciprocitatii merge perfect intr-o societate marxista, prietenoasa, restransa.Nu intr-o bila mare, umpluta cu oameni.La dracu, cred ca s-ar putea vorbi si de o noua ramura a birocratiei aici, cum am zis mai sus.Sa cheltui prea mult ca sa ii hranesti pe altii si sa intarzie tava destinata tie.
Treaba cu prosperitatea si egoismul era intrebarea mea.Egoismul in descoperiri si evolutie sociala este nociv, adevarat.Pentru ca daca Tesla, Kepler sau Copernic ar fi ascuns hartiile sub mese, ar mai fi trecut niste multi ani pana sa se alinieze BC la o normalitate stiintifica.Dar...consider ca, la nivelul ce ne aflam acum, la nivel mental, egoismul pe termen lung este benefic.Nu,omul nu lupta pentru supravietuire.Lupta pentru supravietuire si satisfacerea incomensurabilui sau ego.Intr-un mod sau altul, mai toate actiunile noastre sunt intreprinse pentru a ne simti bine cu persoana noastra.Pentru pacea inimii, daca vrei s-o ardem mai boem si nu atat de rigid.Pana si casatoria e un act consemnat pentru multumirea ego-ului.Si un doctor isi hraneste monstruletul, cu fiecare chirurgie incheiata cu succes.De sportivi sau scriitori nu mai zic.O forma mai avansata de egoism. Poate fi chiar un mic germene de megalomanie?
Vorbeam despre "filantropie nesincera" pentru ca o consider inca un rezultat al egoismului elevat. Ceva gen "Iata-ma,eu,uriasul, filantropul, mesiaticul mahar, plin de dolarei, cum va ridic statutul prin statulul ce-l am.Bow,you shits!"
Da, consider ca nu exista oameni care daruiesc din 100.00% dedicare autentica.De aceea,i-am considerat mereu pe UNICEF ca fiind o organizatie altruista,cu un scop egoist in spate. Iata, ce minunanti suntem noi, cum facem o viata mai buna pentru obiditii copii ai Africii si ai intregului mapamond, prin parghiile ce le avem! Asa-i ca suntem minunati?
Toate, in umila mea opinie.
...
Hai să-ncercăm să le descâlcim, shall we?
In primul rând, eu lucrez cu ce-mi oferi, ok? Așa că nu veni, rogu-te, ulterior cu,, păi știi...asta zice de fapt autorul cu nu știu câte rânduri/paragrafe/pagini mai jos/mai incolo/mai inainte''.
,, Et, permettes-moi, nicaieri nu pomeneste de egoism ca o conditie sine qua non a existentei umane.''
Ba, permite-mi să te contrazic:,, ...motive egoiste,ceea ce,de altminteri,nici nu este un lucru regretabil,dat fiind,ca,daca n-ar fi asa, specia umana N-AR PUTEA SUPRAVIETUI.''
Nu știu ție, dar mie asta imi suna ca exprimand o condiție cât se poate de sine qua non.
,,Formulele de genul "Imagineaza-ti daca..." sau "Ce-ar fi daca..." ar trebuie lasate celor ce se ocupa cu ele de obicei''
Pardon, Russell a inceput cu,,dacă și cu parcă'', eu am incercat doar să dovedesc că DACA ar fi cum spune el, rezultatele ar fi cu totul altele decât cele scontate de el. Pricepi?,, Imaginează-ți că'' stă pentru,, dacă ar fi așa'', if you will. Să nu mă mai acuzi că m-a cuprins reveria lui John Lennon.
,, Aici vorbim de concretete.''
Dragul meu,,, DACĂ n-ar fi așa, specia umană n-ar putea supravietui'' al lui Russell e un scenariu propus la nivel TEORETIC. De acord? Eu tot ce am făcut a fost să argumentez, LA FEL DE teoretic, că daca oamenii ca specie nu ar fi egoiști, am putea supraviețui mult și bine, contrar prognozei lui.
Evident că nici povestea mea și nici a lui nu este reală. Și nu știu de unde ideea că aș fi avut o astfel de pretenție.
,,... daca Tesla, Kepler sau Copernic ar fi ascuns hartiile sub mese'' NU ar fi fost egoiști, ci idioți. Și dimpotrivă. Ce naiba să facă cu ele oricum, dacă le-ar fi ținut pentru ei? Vorbești de parcă ar fi găsit pilula veșnicei euforii.
Ar fi fost idioți, pentru că s-ar fi privat de dreptul la faimă și la consemnare in istorie impărtășind lumii descoperirile lor. Mă indoiesc că a fost o dovadă de altruism din partea lor scoțând hârtiile de sub masă.
Cred că testul dedicării autentice este acela dacă ești dispus să dai atunci când generozitatea este in detrimentul tău. Pentru că e una să donezi 10 milioane nu știu cărei organizații caritabile când tu mai ai 200 de milioane acasă in pușculiță, și ALTA să dai 7 lei atunci când in total tu ai 10 lei...ATUNCI.
Și acest gen de oameni sunt o raritate. Dar cunosc astfel de creștini (puțini la număr, dar sunt).
Evident, tu ai considera un astfel de act altruist o prostie.
Sunt de acord că majoritatea (dacă nu toate) acțiunile noastre au la bază egoismul, scopul de a ne simți noi bine; oricât de filantropice ar părea la prima vedere.
In rest, nu comentez asupra umilelor tale opinii, pentru că e cât se poate de evident că avem ochelari cât se poate de diferiți. Our standpoint is quite different.
Ești pesimist. Dar bănuiesc că știi deja asta prea bine.
Stii intotdeauna am recunoscut sa sunt egoista, eu sunt de parere ca daca nu esti egoist nu te iubesti pe tine insuti.In ziua de astazi si cred ca nu numai sa fii egoist nu este un sentiment regretabil.Ma gandesc acum la Einstein care a ars toate documentele despre calatoria in timp, inainte sa moara; a fost egoist si a facut bine. Daca acele documente ajungeau pe mana cui nu trebuie lumea era un haos!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
