Intr-un timp relativ scurt pot complica orice problema, oricat de mult, prin postularea unor elemente supranaturale. La jocul de biliard de exemplu, pe langa legile fizicii bine cunoscute, as putea postula ca daca iti freci mana de buzunarul drept al pantalonului atunci bila va avea o usoara tendinta sa o ia la dreapta.

Aceste reguli suplimentare pot fi infirmate doar de un studiu statistic detaliat, pe care nu l-a facut nimeni pana acum. Cu alte cuvinte, nu stim daca regula cu frecatul buzunarului functioneaza. Neavand dovada negativului este perfect posibil ca ce am scris mai sus sa fie adevarat.


Si cu toate acestea, nici-o persoana nu va lua acest fenomen in serios, desi este 100% adevarat ca pana in prezent nu s-a dovedit a fi fals. De ce? Pentru ca este irelevant, toti stim asta. Faptul ca ideea nu a fost infirmata nu inseamna absolut nimic. Probabilitatea ca o idee scoasa intamplator din palarie, care nu are niciun fundament, sa fie corecta, este virtualmente zero.

Din nefericire, pentru marea majoritate a religiosilor, aceasta intuitia functioneaza corect pana la un anumit punct, si se pierde de indata ce substituim "frecatul buzunarului" cu "Dumnezeu", cu "viata dupa moarte", cu "raiul si iadul".
Cand aceste elemente mistice apar in joc, discursul se schimba. Dintr-odata, faptul ca ideile nu pot fi infirmate, devine dovada incontestabila a irefutabilitatii lor. Sau, in cel mai rau caz, este dovada vie ca aceste concepte au o probabilitate semnificativa de a fi adevarate, daca nu chiar de 50% sau mai mult, si in consecinta ar trebui luate in considerare.
De unde aceasta eroare de gandire?

Erorile vin din slăbiciune emoțională. Cum îi spuneam unuia care folosea AI în răspunsurile dumnealui, nu suntem doar rațiune, suntem și emoții, instincte. Poți crede orice dacă simți să crezi. Omul tinde să justifice după ce a adoptat o idee. Eu cred că facem asta mai mult decât realizăm. Poate facem asta chiar în majoritatea cazurilor. Întâi credem, iar după creierul nostru încearcă să dea sens pentru ceea ce credem. Un impuls care este justificat ulterior. Nu justificarea duce la credință, ci credința la justificare. Suntem niște ființe, cică, raționale. Să ajungi la un obiectivism de nivel înalt e muncă grea. E o muncă împotriva naturii tale. Oricât de inteligent ai fi, poți avea foarte puțină tărie emoțională ca să înfrunți realitatea, ca să îți înfrunți natura impulsivă, emoțională și instinctuală. Deci, lucrurile astea nu le vei vedea doar la religioși. E o chestiune umană. Lașitate, dorință de a îți justifica alegerile care vin din dorințe interioare; de fapt dorința de a te valida. Iar temperamentul nostru este diferit. Nu toți putem face față acestor lucruri în același mod.

Frecatul mentei sau mina de buzunar, pentru multi ar parea la prima vedere ceva superstitios, dar are la baza tot legi fizice
Atunci cand freci mina de buzunarul respectiv sau de oricare buzunar, acolo se intampla ceva, apar ceva curenti electrici, care ar putea influenta directia acelei bile, este cit se poate de real si adevarat.

Eroarea de gindire se datoreaza :
-Lipsei de informatii
- Absenta unei demonstratii
-Efectele rezultate in urma frecarii nu ar influenta cu mai nimic traseul acelei bile.

Si tu acum...