Întrebare de filozofie.
De ce, în lumea modernă, nu mai este asa de întalnita ideea de vocație, de entuziasm si pofta pentru o anumita meserie. De ce oamenii nu mai simt dragoste si împlinire față de vocatia (sau meseria) lor? De ce nu mai e acea vocatie o expresie artistica ridicata la nivel de excelenta pentru omul obisnuit?
Realitatea pare sa fie complet opusa. Omul de rand este scarbit de locul sau de munca, este satul si obosit de munca pe care o face si nu are nici cea mai mica farama de mandrie autentica fata de mestesugul si roadele muncii sale.
Tot ce facem e sa muncim pentru niste bani pe care oricum îi cheltuim pentru trivialitati sau pentru necesitati care ne întretin o viata triviala.
In mod amuzant, acelasi intrebari si le-a pus si Marx iar raspunsul lui a fost comunismul. 
In mod paradoxal, daca ne rupem putin de ce a facut comunismul in lume, critica lui Marx la adresa capitalismului e la fel de valabila in acest moment ca acum 100 de ani.
De ce, în lumea modernă, nu mai este asa de întalnita ideea de vocație, de entuziasm si pofta pentru o anumita meserie.......Omul de rand este scarbit de locul sau de munca, este satul si obosit de munca pe care o face si nu are nici cea mai mica farama de mandrie autentica fata de mestesugul si roadele muncii sale.
Marx a zis ca de fapt cauza ar fi ca spre deosebire de trecut cand un tamplar facea o masa cap coada si se putea mandri cu munca lui la final, in prezent munca moderna este "specializata", adica la un atelier ai un om specializat in picoare de masa, altul in scandura de sus iar altul care le asambleaza. Nici unul nu poate spune la finalul zilei ca a realizat ceva, doar niste bucati de lemn finisate. Pentru asta putem sa ii multumim lui Ford, el a inventat munca la banda care se practica in fabrici si in ziua de azi.
De ce nu mai e acea vocatie o expresie artistica ridicata la nivel de excelenta pentru omul obisnuit?
Capitalismul pune accent pe cerere si oferta. Valoarea unui artist e data de masura in care isi poate vinde operele. In trecut artistii erau sponsorizati de familii regale sau alte familii cu influenta. Vezi cazul cu familia medicis si diferitele case regale ale europei. In aceiasi masura lumea dispunea de mai putine mijloace de difertisment asa ca artele clasice erau la mai mare cautare. Mai pe sleau, in trecut nu puteai sa te joci pe Facebook, trebuia sa mergi la un muzeu/opera/teatru pentru divertisment, muzica nu exista in varianta electronica asa ca aveai nevoie de instrumentisti si compozitori samd.
Tot ce facem e sa muncim pentru niste bani pe care oricum îi cheltuim pentru trivialitati sau pentru necesitati care ne întretin o viata triviala.
Nu cred ca trivialitatea vietii e o consecinta a modernitatii ci una a degradarii spirituale (si prin spiritualitate nu ma refer la ceva religios ci mai mult in sens intelectual), oamenii se pierd in rutina cotidiana, rutina care facuta extrem de comoda de nivelul tehnologic, si uita de lucrurile cu adevrat importante in viata. Oamenii se pierd in munca sau in tehnologie si uita de prieteni, familie, sanatate si chiar de traditiile lor ancestrale care le dau identitatea. Cu putin noroc urmatorul trend va fi sa ne aducem aminte de trecut pentru a putea adorda mai sanatos viitorul.
Răspunde
Sunt de acord cu ce zici. Desi critica lui Marx a fost complet valida si justificata raspunsul sau a fost unul nu foarte inspirat. Capitalismul e un sistem, as putea spune, incompatibil cu sufletul uman, care pune accent pe profit si optimizare si nu pe implinirea unei persoane in cadrul vocatiei sale. Nu ca marxismul ar fi mai bun. Comunismul, socialismul si orice derivata a marxismului nu reuseste deloc sa repare problemele capitalismului ci mai fac mai mult rau societatii. Pacat ca exista dialectica asta intre capitalism si socialism/comunism si oamenii nu isi dau seama ca ambele sisteme sunt la fel de nocive pentru spiritul uman.
In orice caz foarte bun raspuns, cel mai bun de pana acum. Majoritatea raspunsurilor au fost destul de superficiale si nu si-au dat seama de sursa problemei.
Răspunde
Eu sunt de parere ca e o singura chestie care trebuie teoretizata mai bine pentru a face comunismul functional este un sistem intern, autoreglabil care sa promoveze avansul si sa adapteze producta si cercetarea in acest sens. Capitalismul rezolva asta prin cererea pietei si competitia dintre producatorii de produse/servicii lasadu-i doar pe cei mai eficienti si inovativi pe piata insa asta duce direct la problemele principale ale capitalismului, adica la expoatarea muncitorilor, salarii mici, afectarea mediului etc.
Cred in schimb si ca dialectia asta e buna. saca Hegel a avut dreptate, inseamna ca dupa extrema regimurilor totalitare ale secolului 20 a venit capitalismul extrem din secolul 21 deci prin secolul 22 ar trebui sa avem o varianta de mijloc. Eu intuiesc ca va fi ceva similar cu social-democratia.
Eh, aici nu avem aceeasi opinie. Parerea mea e ca, comunismul a fost creat din start cu probleme si e profund problematic. Problemele omului transcend economia si teoria academicienilor.
In ceea ce priveste dialectica... e complet idioata. Nu doar asta ci orice dialectica e idioata.
Ordonare:
După relevanţă
Salariile sant mici, patronii aroganti fara pic de respect, toti urla si fac ca nebunii. Mai putin prinzi un sef de sectie cumsecade sau coleg sa nu te barfeasca la manager. Alea sant motivele
Răspunde
Ba este. Exista cazuri si cazuri. Probabil tu ai luat de bun un articol de pe internet sau dintr-o carte (adevarat de altfel), cum ca unele persoane muncesc pentru bani, nu din pasiune sau alte lucruri de genul. Si chiar asa si este. Insa scrie acolo, ca "unele".
Si la fel a fost mereu si la fel o sa fie mereu. Unele persoane fac ceva, altele altceva.
Stai linistit, ca nu erau multi nici in trecut. Vocatia si-o urmau cei cu mosteniri, sau care vrajeau oameni bogati sa investeasca in ei, cine nu avea cum face rost de bani tot sluga ramanea
Pentru că omul de rând nu prea are pasiuni și nici școala din ziua de azi nu îl ajută să-și descopere afinitățile. Iar dintre cei puțini care au pasiuni, mulți n-au norocul să fie susținuți de familie, de situația financiară etc, așa că se angajează la 18 ani pe unde apucă și apoi nu mai au energie să învețe ca să-și schimbe drumul în viață.
In Biblie sta scris : "Tot ce faceți sa faceți ca pentru Dumnezeu". Când ateii nu cred in Dumnezeu, când majoritatea creștinilor sunt doar cu numele, cum ar putea ști ce pretenție are Dumnezeu de la om? Chiar si munca fara plata ar trebui făcută de calitate. Dar pe vremea comunismul, care avea o politica ateista, s-a modificat expresia de mai sus cu alta :" Ei se prefac ca ne plătesc, noi ne prefacem ca muncim". Excepție făcând doar creștinii adevărați.
S-ar putea prescurta în "Ei se fac că...", în loc de "prefac". Sună mai poetic. 
Pentru ca poate unii oameni si-au dorit in copilarie sa devina cantareti, actori sau medici dar parintii lor nu i-au inteles, nu i-au incurajat sa faca ce isi doresc si i-au obligat sa aleaga ceva care le convenea lor, nu copilului.
Si asa, acel copil care si-a gasit vocatia dar a fost pus sa faca altceva din diferite motive, ajunge un adult trist si frustrat, care vine la job doar ca sa isi ia salariul, care munceste in scarba, lipsit de profesionalism si cu regrete.
Deoarece unii s-au angajat pe acele posturi din stricta nevoie de a câștiga bani, nu că le place cu ce se ocupă. La unii, entuziasmul este la început apoi treptat dispare, după ce intervine rutina. Alții s-au angajat din plăcere dar pe parcurs au început să apară noi colegi care sunt toxici sau s-a schimbat șeful și dacă și șeful e toxic, atunci angajații se simt anxioși și încep să vină cu teamă sau cu scârbă la locul de muncă.
Uite un exemplu de la mine din oraș: la unul dintre supermakete a fost la început un șef bărbat care era maleabil, glumeț, cu spirit de echipă, care știa cum să se comporte cu fiecare angajat în parte. Angajații se simțeau bine și era o atmosferă plăcută. Ei bine, lucrurile s-au schimbat când a venit o sefă nouă, o scorpie de femeie care țipă, înjură, le vorbește și se uită urât la ei. Când intri în acel supermarket te întâmpină o atmosferă ostilă, tensionată, toți, dar absolut toți angajații sunt timporați, pe fețele lor se citește teama când e șefa prin preajmă, au niște fețe lungi, nici unul nu mai zâmbește.
Vise nerealiste din cauza mass-mediei. Toti se vor cantareti si actori. Mai nou vloggeri. Unde sa avem loc de toti?
Pentru ca acea vocație pe care si-o urmează nu este cea adevărată și destinata lor. Omul gândește asa:Ma, as vrea sa fac ceva ce să-mi placa, doar ca aici intervine subconștientul care spune:"nu, nu prea poți sa faci acel lucru deoarece nu îți aduce niciun venit și ai sa mori de foame". Asta e realitatea, plus ca pot sa pun mana pe inima și sa spun ca, putini sunt care și-au găsit cu adevărat vocația și au un trai decent din asta.
Omul s-a dezumanizat, s-a aruncat in materie si a lasat interiorul sau gol. Ce sa zicem mai mult de asta?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
