Oamenii sunt vesnic nemultumiti? Chiar daca le zici ce vor sa auda sau daca le dai ce vor sa primeasca...
P.S. Nu-mi sariti in cap, probabil ca si eu sunt la fel.

Nu stiu ce sa zic, e un subiect foarte complex. Este in functie de modul de a gandi, de caracter si de optiuni.
Persoanele "prea" multumite nu isi prea pun intrebari, nu prea isi doresc... universul lor e cam limitat. Foarte multe actiuni pe care le facem, actiuni constructive, sunt produsul nemultumirii. Chiar si prin faptul ca vrem sa facem ordine in casa indica o nemultumire. Nemultumirea, la fel, trebuie sa se incadreze in limite, in caz contrar iti faci rau atat tie cat si celor din jurul tau.
Realismul este capabil de a stabili limitele, nici prea prea, dar nici invers, foarte foarte.

Ia sa vedem...esti multumit de raspunsurile pe care le-ai primit?

Se multumesc o vreme dupa aia apar nemultumiriile cand se satura de obiectivul dorit din trecut

Vizitati un camin de copii, un spital oncologic sau un azil de batrani. O sa apreciati mai mult ceea ce aveti, dupa.

Eu una mă mulțumesc ușor.

Da, sunt, cei care cauta iubirea si sustinerea insocietate, carese se termina la un moment dat. Majoritatea oamenilor sunt dependenti de ce crede societatea despre ei, cand parerile sunt proaste in mod constant, o dau in episoade depresive

Oamenii sunt incapatanati mai bine zis decat nemultumiti

E in natura omului sa-si doreasca mai mult. De aceea a existat un progres aproape constant de-a lungul istoriei. Bineinteles ca nu putem nici generaliza si sa spune ca absolut toti sunt asa. Dar majoritatea, probabil.

Imi pare rau ca ai dat funda la personajul ala.
Raspunsul e de alta natura. Un om nemultumit are o impresie prea buna despre el.Aia care vor sa li se spuna ce vor sa auda sunt excroci santajisti.Impuscabili.Ceilalti au pierdut simtul realitatii(adica prosti). Simplu.

Da,ai dreptate sunt vesnic nemultumiti.

E simpla filosofia:

Omul nemultumit: Tinteste la inaltime, cauta bucurie in reusite mari care sunt rare, astfel, asigurandu-si doar euforie de moment postpusa chinului sentimental si urmata de, ghici, mai multa tristete in incercarea de a atinge urmatorul "punct al fericirii".

Omul fericit: A fost calauzit sa vada bucurie in orice: un rasarit de soare, o privire calda de la babuta pe care o vede zilnic in timp ce pleaca la lucru, copii aceea din parc care tipa de bucurie ca au facut cel mai mare castel de nisip. El va fi fericit si multumit mereu, spre deosebire de primul individ, care este dependent sentimental de evenimente.

Cred ca nu sunt prea multi cei care apreciaza ce au. Cred ca ce a raspuns ViseleSmulgGratii e adevarat.

Da, cred că majoritatea oamenilor îşi doresc mereu ceva în plus faţă de ce au deja, tind înspre a ajunge cât mai sus pe "scara fericirii" când de fapt de multe ori se întâmplă ca această stare să se găsească chiar acolo în faţa lor, doar că mulţi nu o văd pentru că îşi îndreaptă privirile în sus în loc să se uite drept în faţă.
Acum, nu zic că e în regulă să te mulţumeşti cu orice, să-ţi accepţi situaţia actuală chiar dacă nu e una care să-ţi aducă vreo satisfacţie; e bine să ai anumite pretenţii când vine vorba de modul în care îţi trăieşti viaţa, să lupţi pentru dorinţele, visele, idealurile tale, însă secretul e să nu uiţi că de multe ori lucrurile mărunte pe care mulţi le trec cu vederea, sunt şi cele mai preţioase şi cu adevărat importante; acolo la nivelul micilor detalii se întâmplă cele mai surprinzătoare şi frumoase lucruri

Cine stie?!
Mereu vom fi nemultumiti de ceea ce nu avem si nu ne vom bucura de ceea de avem...Dar asta e. Suntem oameni si ne dam seama prea tarziu de greselile facute.

"Mai bine un Socrate nemultumit decat un porc satisfacut"

Cred ca depinde de propria lume pe care o cream ce inseamna fericirea=starea de multumire.
Eu cred ca linistea si calmul ajuta foarte mult in gasirea starii de fericire. Nu cred ca exista fericire eterna si doar franturi de fericire pe care trebuie sa stim sa le apreciem, si totodata nu am putea cunoaste fericirea daca nu am cunoaste opusul sau.
Ideea e ca trebuie sa scapam de ego pentru a putea aprecia ce avem in jur si pentru a putea oferi celorlalti.

Oamenii cauta, cauta continuu, nu este vorba de multumire sau nemultumire, ci despre a stii, a cunoaste... Nu suntem nemultumiti, suntem in cautarea acelui lucru, acelui lucru bun si acelui lucru rau, acelui lucru urat si acelui lucru frumos...