Paradoxul Omnipotenței și Omniscienței: Poate o ființă care este în același timp și Omnipotentă și Omniscientă să dea cu zarul un rezultat pe care nici el nu-l știe? Dacă nu poate, e ceva ce nu poate face, deci nu e omnipotent, și dacă alungă fără să știe ce va pica, înseamnă că nu e omniștient.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
E foarte prost formulat; premisa greşită, absurdă, ca să pui problema unui paradox. Nici nu trebuia să iei în calcul omnipotenţa. Analog e ca şi cum ai întreba dacă un omnipotent poate să facă ceva ce nu poate. În schimb, paradoxul e chiar faptul că o fiinţă nu poate fi în acelaşi timp omnipotentă şi omniscientă, se exclud una pe alta.
Răspunde"paradoxul e chiar faptul că o ființă nu poate fi în același timp omnipotentă și omniscientă" este concluzia paradoxului. Dacă situația actuală a dus la un paradox, concluzia este că acea situație este imposibilă. Faptul că se reduce la întrebare "Un omnipotent poate să facă ceva ce nu poate?" e după cum am spus doar o reducere. Motivația în formularea acestui paradox a fost să găsesc acel "ceva" ce o ființă omnipotentă nu poate să facă. În plus, dacă acum am vorbit doar de omnipotență, cum de nici nu trebuie luată în calcul? Omnipotența este cea care face "posibilă" excluderea omniștientei. În plus, ceea ce numești tu premisă, pare să fie raționamentul la mine. Paradoxul e asemănător cu cel al inițial doar al Omnipotenței. "Poate o ființă omnipotentă să creeze ceva ce nu poate ridica?" Am reușit să ofer un răspuns la acesta, totuși, când o duci mai departe e ceva mai greu cu care să lucrezi...
Răspunde
1. Nu este concluzia, este însuşi paradoxul; omnipotenţa în sine presupune capabilitatea de a menţine concomitent o infinitate de stări şi posibilităţi care pot fi la rândul lor în antiteză între ele, fapt pentru care nu faci decât să te adânceşti mai mult deja plecat pe un picior greşit.
2. Nu omnipotenţa exclude omniscienţa şi nici invers; ambele se exclud reciproc.
3. Rezumat a ceea ce vreau eu să spun: nu era nevoie să te raportezi la o ipoteză, că omnipotenţa şi omniscienţa se contrazic prin definiţie. Premisa a fost greşită că din start ai presupus că există o fiinţă concomitent omnipotentă şi omniscientă. Prin ultima propoziţie ai exclus automat starea de omniscienţă. Pe deoparte se poate pune problema şi aşa, nu e greşit, dar e altă discuţie dacă omniscienţa e inclusă în omnipotenţă. În schimb, antiteza dintre ele e însăşi un paradox dintr-un simplu motiv, mai simplu sub formă de exemplu: cunoaşterea unui punct viitor nu mai permite schimbarea faptelor pentru a deteriora punctul şi asta anulează starea de omnipotenţă, cu reciproca valabilă.
"cunoaşterea unui punct viitor nu mai permite schimbarea faptelor pentru a deteriora punctul şi asta anulează starea de omnipotenţă, cu reciproca valabilă."
Dacă ești omniscient cunoști toate posibilitățile viitorului prin aplicarea a oricărei acțiuni care ar schimba faptele. Deci nu văd cum se exclud.
Nu se pune problema de posibilităţi, se pune problema de exact viitor. Nu pot coexista mai multe realităţi. Şi cât timp eşti omniscient cunoşti acum ce va fi în viitor, nemaipermitându-ţi să modifici lucrurile ce vor fi condus la acea stare.
X acționează și știe că viitorul va avea rezultatul A. Acționează iar și știe că va avea rezultatul B dar la momentul în care a făcut acțiunea pentru A știa de asemenea că va face acțiunea care va avea ca consecință B. Fiind omniscient cunoști toate posibilitățile și din ele acționând alegi rezultatul și o posibilitate. Eu dacă știu 2 subiecte și trebuie să aleg unul asta nu înseamnă că de fapt nu pot să îl aleg pe celălalt că am ales eu unul. Asta nu înseamnă că nu pot acționa. Am acționat alegând un subiect iar după vii tu și îmi spui că nu îl pot alege pe celălalt pentru că nu l-am ales?
Nu ne înţelegem, ia-o altfel: eşti omniscient. Poţi să spui că ştii exact ce va fi mâine la ora 4. Ştii şi în urma căror acţiuni. Nu eşti omnipotent pentru că nu poţi face alte acţiuni în afară de alea. Dacă faci, vei avea un alt rezultat mâine la ora 4, deci ar însemna că nu aveai dreptate când ai afirmat ferm convins că ştii, unde-i omniscienţa?
Dar de ce nu o iei altfel? Ești omnipotent și ai ales ce acțiuni să se desfășoare până la ora 4 și știi și ce o să se întâmple la ora 4. Cum ziceai tu, nu poți avea 2 realități în același timp deci nici 2 alegeri în același timp. La asta făcea referire ultima parte a răspunsului meu. Dacă ești omnipotent ce te-ar opri să hotărăști toată soarta tuturor șirurilor de evenimente care se întâmplă exact cum vrei tu instantaneu?
Faza cu zarurile merge mai mult la povestile din popor, deja avem algoritmi care prezic rezultatele asta. O entitate omniscienta o sa analizeze toate variabilele si iti va zice pe ce parte pica zarul (e fizica).
Pentru a putea obține rezultatul ai nevoie să ști valoarea variabilelor cu care lucrezi, deci, să dai cu zarul fără să faci nici o măsurătoare inițială e practic "o chestiune de noroc", deși vorbind de o entitate omniscientă ar fi imposibil să nu știe măsurătoarea inițială. așa că pentru a te putea satisface, am să îți ofer o reformulare: Poate o ființă omniștientă și omnipotent și-și limiteze cunoașterea asupra unui eveniment?
Asta chiar are sens. Ca să las o ultimă frază, spre înfrângerea mea, rezultatul final este că o ființă omnipotentă poate să-și modifice orice caracteristică proprie, atâta timp cât nu se opune conceptului că este o ființă omnipotentă... Asta ar putea fi de ajutor. Mulțumesc!
Conceptele astea de omipotenta si omniscienta au fost create si dezbatute in paradigma biblica, daca duci dicutia intr-un teren mai laic devine mai acceptabil sa crezi ca ceva ce poate fi orice sa decida catre o directie mai limitata.
Sincer, asta este destul de subiectiv, dar, aici voi fi nevoit să mă repet, dacă aș avea Dumnezeu, eu unul aș găsi un bun divertisment "joaca de a Dumnezeu", deși implică câteva probleme morale, care sincer sunt prea obosit să le discut acum. "Mă interesează doar modul cum gândește Dumnezeu, restul sunt doar detalii"... O să afirm doar că să încerci să treci gândurile unui zeu, prin filtrul minții umane este ca și cum ai încerca să împarți infinit la 0...
E omnipotenta fiinta, poate face ce vrea si nu isi neaga omniscienta daca nu vrea sa stie. E ca aia cu vaccinurile, you dumb yourself down.
PS: E amuzant sa dezbat cu tine dar paradoxul asta nu are sens.
E doar un joc de cuvinte care cică dă un paradox. Faza e că a nu putea e sinonim cu a putea să nu poată. Deci găsește un paradox care nu conține acel "a nu putea să nu poată" și atunci da, e relevant. Altfel îți pot găsi o sumedenie de exemple asemănătoare ție.
Oricum realitatea noastră nu e familiarizată cu omnisciența și omniprezența.
Tyberiu2000 wrote:
"Omnipotența este cea care face "posibilă" excluderea omniștientei."
Tot omnipotenta ar face ca fiinta sa dea cu zarul..."ce vrea muschii ei".
Chuck Norris nu are ceas.
Nu are nevoie, e...ce ora vrea el.
Interesanta discutia oricum. 
Din orice intrebare ai in cap asta te framanta cel mai tare? Raspunde-mi si tu la urmatoarea intrebare si iti raspund si eu la a ta.
Daca Superman este asa de destept, de ce isi ia chilotii peste pantaloni?
1. Super inteligența nu este una din puterile lui Superman (doar vorbim de omul care se deghizează cu o coafură și o pereche de ochelari), 2. Din același motiv pentru care poartă un costum albastru mulat, o capă și toate astea... Este parte a stilului lui și așa îi place să se îmbrace. Așa dorește el să fie văzut ca și Super Eroul Generic...
Nu ai inteles ce am vrut sa spun...
Un paradox este o intrebare la care raspunsul se contrazice mereu.
Nu toate "paradoxurile" formulate sunt fără răspuns. La unele s-a ajuns să aibă de fapt un răspuns. În plus, eu îmi bazez gândirea asupra realității pe o regulă simplă: "Dacă un concept sau eveniment cauzează un paradox, atunci probabilitatea ca acel lucru să se întâmple este zero". Prin ne rezolvarea acestui paradox tot ce definesc este că e imposibil conceptul ca o ființă să fie Omnipotentă și Omniscientă.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
