Pe masura ce avansam,ideea de moral pare sa devina din ce in ce mai putin consistenta cu realitatea.
Am ajuns la acest nivel, la acest stadiu al cunoasterii,suficient de avansat incat sa stim ce este omul si modul in care se formeaza.
O simpla celula ce se divide formand o fiinta vie. Se pare ca am ajuns in punctul in care sentimentele nu ne mai sunt de nici un folos.
Este imoral sa omori o celula?
Nu.
Este imoral sa omori o celul ce s-a divizat in doua celule,adica doua celule?
Nu.
Este imoral sa omori patru celule?
Nu.
Este imoral sa omori un complex de celule?
Da.

De ce?

De ce mai multe lucruri identice impreuna sunt considerate ceva diferit?
Cand putem spune ca este imoral sa ucizi?
Atunci cand acel complex de celule devine constient de propria sa existenta?
O celula, un om, un proces. Iar undeva pe parcursul acestui proces moralul se transforma in imoral.
De ce?

Pentru a intelege asfel de lucruri ai nevoie de raspunsul la doua intrebari:
Ce este omul? si Ce este morala?
Omul este un animal dotat cu ratiune, dar cunoasterea si ratiunea lui nu au ajuns la apogeu, ele sunt perfectibile.
Morala este un set de reguli, o conventie de-a oamenilor necesara in evolutia lor. Morala ii reprezinta pe oamenii, nivelul lor de evolutie, gandirea si caracterul lor. Existenta moralei apare din necesitatea oamenilor de ordine, siguranta, etc, din interesul lor.
Evolutia/involutia oamenilor va crea modificari, totul depinde de oameni, de timpurile traite. Morala este inventia lor, ii reprezinta, ei o stabilesc.
Este ok sa ucizi "dusmanul" pe timp de razboi, dar pe timp de pace este imoral! Nu pare rational, dar atata timp cat omul nu poate trai in pace nu exista alta solutie, este nevoit sa accepte contradictia... La fel este si in cazul propus de tine.

Sofisme.

Fiecare îşi stabileşte pentru el ce e moral sau nu. Aşa mi se pare cel mai corect.

Atunci când ajungem să lovim cu piciorul moralitatea, cu siguranță că e o lovitură de moarte intelectului.

Este imoral sa omori o persoana, adica un ansamblu complex, sau un mecanism cu constiinta.
O celula o omori zilnic, sa nu mai vorbim ca de ficeare data cand citesti cate o aberatie(ai exemple de la mine) un neuron iti moare! Adica vrei sa ma faci criminal? In primul rand mai ai nevoie si de intentie, crimele de razboi nu cred ca intra in aceeasi categorie.Aici ai dorinta de a apara tot ceea ce iubesti si asta contureaza moralitatea.Nu ma duc in razboi pentru ca imi place sa omor pe cineva, ma duc pentru ca prevad un viitor sumbru(recunosc, indoctrinat de societate si de oratorii ei) pentru viitoarea generatie de fanatici.

„A ucide" este o acţiune percepută ca fiind incorectă (nu implicăm noţiunile de „bine" şi „rău"). Toate marile culturi condamnă crima. Morala e ca normalitatea... fiecare persoană are o idee despre ce e moral (normal) sau nu, dar nimeni nu poate da o definiţie care să cuprindă toate aspectele. Pur şi simplu include prea multe: tradiţie, religie, naţionalism etc.
E imoral din punct de vedere CREŞTIN să ucizi. Să zicem că doar bunul-simţ creştinesc interzice în totalitate asta. Restul culturilor sunt mai pământene. Au portiţe, acceptă crima sub anumite forme. Dogma creştină e oarecum superficială mizând mereu pe dragostea pentru semeni. Pentru a „promova" asta, neglijează unele direcţii pe care le poate lua viaţa unei persoane. Aceste „direcţii" sunt soluţionate prin iertare, smerenie etc.
În spaţiul asiatic, unde construcţia spirituală e total diferită, crima are cu totul alte semnificaţii şi nu e judecată din punct de vedere moral.
Asta ca idee... Este evident că nu am studiat nici creştinismul (în sânul căruia trăiesc şi în spiritul căruia am primit educaţia), ca să pot spune ce şi cum despre hinduism sau şintoism. Comparaţii, da, se pot face. Concluzii... se pot formula. Totuşi, ca să clarifici problema asta trebuie depusă o muncă titanică. Pe TPU poţi vedea doar ce cred oamenii mult prea puţin informaţi.
(Scuzaţi-mi îndrăzneala, dar îţi ia o viaţă să te specializezi într-un singur domeniu. Aşa, în mare, poţi acoperi mai multe sfere de interes, dar răspunsuri le găseşti prin studiu, nu întrebând la întâmplare. Aici se desfăşoară faza 0. Încerci să găseşti suficiente argumente pentru a-ţi susţine ideile, pentru a şti dacă se merită să cercetezi mai mult. Cu cât eşti mai atacat, cu atât sedimentezi informaţia pe care o aveai deja şi te verifici dacă raţionezi corect. Argumentele altora care se întâmplă să fie BUNE, nu se neglijează. Bineînţeles, validarea trebuie făcută în mai multe feluri.)

Gandeste-te ca un sistem intreg de celule are potential mai mare decat o singura celula. De aceea, o fiinta umana poate fi de folos ecosistemului nostru, se poate inmulti mult mai usor si mai rapid si, cine stie, ne poate salva viata.
Daca am judeca lucrurile religios, o celula nu are suflet, ci doar viata. Desi e controversata aceasta idee, sa omori o celula e mai putin grav decat sa desparti un corp de un suflet.