Referindu-se la „an", Ionel Teodoreanu spune: „Nu e decât/ O vastă zi subdivizată". Frumoasă reflecţie! Ce ar fi acea „vastă zi"? Eternitatea? Un cuvânt uşor de spus, mai greu de explicat. Dacă cineva ar locui pe o altă planetă într-un alt sistem solar, anul pentru el ar avea o altă dimensiune – lungime/ durată. Dar dacă, ipotetic vorbind, ar sta undeva pe ceva care nu s-ar roti în jurul la nimic şi nici nu ar fi în apropierea unui sistem rotitor ca să-l poată observa, ar mai avea el noţiunea de an? Care ar fi, în aceste condiţii, viziunea lui despre timp?

Ar sta undeva pe ceva care nu s-ar roti în jurul la nimic...
Acest ipotetic, nu se poate. Sau se rotește, sau cade, sau rătăcește.

Nu există o viziune absolută despre timp.
O efemeridă trăiește doar o singură zi, toată viața ei se raportează la un interval foarte scurt de timp și ni se pare ceva de neimaginat.
Totuși, la durata de viață a corpurilor cerești noi oamenii părem niște efemeride.

Amondawa.

Daca ar sta undeva pe ceva care nu s-ar roti in jurul a nimic (doar ipotetic, asa cum ai subliniat si tu), chiar si prin faptul ca restul Universului este in miscare fata de acel loc, ar avea la dispozitie destule repere pentru a-si crea o viziune proprie despre timp.