SPERANTA,in fond increderea ca este posibil sa ti se realizeze o dorinta care nu este in totalitate dependenta de vointa si actiunea ta,este un atribut al CREDINTEI,sau nu?
Cu alte cuvinte,poti spera ca ti se va realiza dorinta,fara ca mentalul tau sa creada ca ceva sau cineva, chiar si fara o forma definita, sa influenteze acest lucru?
Ordonare:
După relevanţă
"Mai vartos a grai cinci cuvinte pe inteles decat intunerec de cuvinte."
Diaconul Coresi
Răspunde
Nu am deocamdata un raspuns (poate am sa revin daca gasesc ceva), dar as face o observatie cu privire la felul cum ai formulat intrebarea; sper sa nu te superi. In loc de "fara ca mentalul tau sa creada...", eu as zice mai simplu: "fara ca tu sa crezi...". E doar o parere.
Da,insa sunt si siuatii in care "tu crezi ca crezi", fara ca mentalul sa te urmeze in totalitate. Din acest motiv am spus mental in loc de tu.
Am insa o rugaminte: nu vreau sa ma trimiti la vreun site, asta o poate oricine (si o fac dupa umila mea parere, cei care inteleg mai putin, sau nu inteleg deloc problema pusa in discutie). Doresc cum judeci tu aspectul respectiv.Numai asa putem avea un dialog folositor ambilor.
Răspunde 
Un elev spera sa ia premiul intai. El munceste pentru asta, nu asteapta nicio actiune venita din exterior si nici nu se gandeste la asa ceva. Elevul reuseste datorita muncii sale.
Chiar si in exemplul dat de tine (care totusi nu este semnificativ pentru intrebarea mea),daca spera si nu are certitudinea, inseamna ca asteapta totusi ceva (sa clacheze unul din concurenti, sa fie mai bine apreciat de profesori, etc), deci sa primeasca "un ajutor".
Nu. Poate calcula ca o sa ia un 5 la un test de matematica deoarece a gresit un calcul din neatentie. Acea neatentie este una datorata tot lui. Sau poate calcula ca concurentii sai sunt mult mai inteligenti decat el, in cazul asta nu are de cine sa fie ajutat in nici un fel.
Sa nu crezi ca eu sper sa intru la o facultate si cred ca voi fi ajutat in vreun fel de niste fenomene. Eu ma bazez pe mine si sper sa nu fac greseli, care tin tot de mine, care sa nu ma duca unde vreau. Acum poti sa o dai pe "soarta" si asa sa iti demonstrezi teoria. Dar pentru mine "soarta" e ceva irelevant.
Hai sa schimba putin discutia :
-speranta,notiunea pusa in discutie,inseamna lipsa certitudinii,Cu asta cred ca esti de acord cu mine. Lipsa certitudinii o poti avea:fie ca nu esti stapan pe posibilitatile ce depnd de tine,fie ca nu cunosti posibilitatile celorlanti
-nu renunti insa,si lupti, sperand ca ce doresti vei obtine.Ce te determina sa faci acest lucru?
Iti prezint insa o alta siuatie, mai elocventa pentru felul in care am redactat intrebarea: afli de la medic ca suferi de o boala incurabila si, dupa parerea lui, nu ai mai apuca anul viitor. Exista 2 posibilitati:
-sa dezarmezi si sa-ti astepti sfarsitul;
-sa cauti sa lupti cu boala, sperand ca medicul (desi ti-a prezentat niste analize concludente) nu a avut totusi dreptate.In afara apelarii la alti medici si alte analize, vei fi dispus sa apelezi si la alte mijloace mai putin "ortodoxe", pe care in conditiuni normala le-ai respinge cu vehementa. De ce ai face acest lucru?
Daca medicul, presupunand ca este unul bun, iti spune acest lucru, daca te gandesti acum tinzi sa alegi prima varianta. Daca esti pus in acea situatie, probabil intervine o stare de disperare datorata persoanelor la care tii si pe care nu doresti sa le lasi. Daca medicul este unul competent nu ar mai avea rost sa apelezi la altcineva care sa iti spuna acelasi lucru si care sa te poata alarma si mai mult. Datorita acelei disperari de care am spus inainte alegi un fel de mijloace. Aici intervine intr-adevar un tip de speranta la care ai facut referire mai sus. Daca acel individ este in stare sa apele la acele mijloace probabil are si acea deviza "Speranta moare ultima".
Tu nu ai aceasta deviza? Ai dezarma, chiar daca medicul ar fi cel mai bun din lume? Insamna ca ai mentalitatea unui sinucigas.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
