| MeisterSchnitzel a întrebat:

"The automatic will for more power is only apparent in children, primitives, people of low character or intellect; for the superior man, power is like a cross, duty a burden, responsability an obligation." - Erik von Kuehnelt-Leddihn, "The Menace of the Herd"
Ce părere aveți de acest citat? Credeți că poate fi aplicat oamenilor ca Andrew Tate, care își încurajează discipolii să caute să se îmbogățească și să devină mai influenți, neglijând astfel lucrurile cu adevărat importante?

4 răspunsuri:
| T0T a răspuns:

Nu este nimic „cu adevărat" important. Faptul că sunt lucruri „cu adevărat" importante e o scuză a săracilor pentru a se mulțumi cu ceea ce au. Mie mi-ar plăcea să am banii lui Andrew Tate, deoarece atunci când ai bani ai posibilitățile și să îți urmezi dorințele. Nu existe unele dorințe mai importante sau mai bune decât altele. Dorințele sunt subiective.

| Sekim a răspuns:

Nu e un citat atat de bun pe cat pare la prima impresie. E de necontestat faptul ca puterea creeaza responsabilitati, dar nu numai asta e asa ( inteligenta creeaza responsabilitati, iubirea, avutia etc. ), cam orice produce responsabilitati mai mult sau mai putin. Desi nu ma regasesc in multe idei ale lui Andrew Tate, cred ca ai facut o proasta comparatie. Nici macar comparatia pe care ai facut o nu e general valabila, dar oricum nu e o comparatie relevanta. Cred ca o comparatie mai relevanta ar fi sa spui faptul ca Andrew Tate spune si ca nimic nu se compara cu iubirea adevarata, sa ai pe cineva care sa te iubeasca cu adevarat si sa iti fie alaturi mereu. Oricum, vorbind strict despre citatul ala, nu poti face corelatie intre putere - bani cum ai facut tu. Indiferent daca e putere sau bani, o faci oricum pentru ca iti asumi posibilele responsabilitati ( ex: fac bani, imi asum ca o sa am responsabilitati dar exact aia e ideea, o sa am responsabilitatea de a imi ajuta familia si sa le ofer o viata mai buna ). Cum ar putea sa fie vreodata dorinta de a face bine un semn al unui caracter slab sau semn ca nu esti inteligent? Nu stim la ce s-a referit concret acest Erik von Kuehnelt-Leddihn, deci cred ca putem sa zice ca ceea ce a spus, scos din context, nu are mare valoare, denota ca acest om "superior" nu e in stare sa isi asume responsabilitati si in loc sa faca asta, nu o face.

| MeisterSchnitzel explică (pentru Sekim):

Comparația mi se pare și mie un pic deplasată, dar deoarece Tate susține că banii și influența aduc putere, m-am gândit că ar putea merge, deși este un pic forțat, sunt silit să recunosc.
Citatul se referă, în primul la putere politică ("The Menace of the Herd" este o lucrare politică, până la urmă), dar autorul nu ezită a-l aplica în alte sfere ale vieții. El susține că ideea că orice autoritate necontrolată va degenera într-o tiranie este absurdă, deoarece nici tații, nici profesorii nu devin mai autoritari pe măsură ce anii trec. El susține că foamea de putere, dorința arzătoare de a fi în control este prezentă doar la copii ori la indivizi cu un caracter moral și intelectual îndoielnic, din moment ce omul superior vede, așa cum zici tu, că puterea înseamnă responsabilitate și, măsurat fiind, nu încearcă să ia asupra lui o responsabilitate mai mare decât poate suporta, o cruce mai grea decât poate căra, doar de dragul de a avea mai multă putere.
E. von Kuehnelt-Leddihn nu ne spune să nu ne asumăm nicio responsabilitate, ci să gândim.

| Sekim a răspuns (pentru MeisterSchnitzel):

In cazul asta, cunoscand contextul, da, e general valabil. Sa cauti "puterea", fie ea in orice forma a vietii fara un anume motiv, sa o cauti doar de dragul de a o cauta si sa fii obsedat de asta, da, este o problema mare si se aplica corect citatul. Acum ca avem context, ce am spus eu e valabil doar in viata de zi cu zi, in cazuri total diferite. Tot bazat pe ce ai spus acum, politic vorbind spre exemplu, cand puterea da pe dinafara si se pierde controlul, totul este sortit oarecum de la inceput sa dispara, timpul fiind doar relativ ca si cum a fost deja scris pe foaie de la inceput, dar nu stiam data ca raspuns la intrebarea : „ cand? ". Vorbind despre Tate, nu mi se pare ca nici acum cu context nu e o comparatie buna. Ce trebuie totusi mentionat e faptul ca chiar si Andrew Tate a dorit aceasta "putere" din cauza lipsei si din cauza greutatilor prin care a trecut; nu a fost o dorinta de a fi influent si de a avea "putere" provenita din nebunie ( desi are niste puncte de vedere nu foarte corecte acum care sugereaza altceva, nu a fost asa, si a schimbat parerile mult in unele privinte ).