Unii intelepti ajung la pacea aia interioara, linistea aia sufleteasca si pacea launtrica.Intrebarea este :Cum ajung ei la asa ceva?

Renunta! la tot!

În timp, prin anumite trăiri, se călesc, își dau seama ce e cu ei, au anumite revelații dar asta vine după niște experiențe mai dure, suferință, lecții de viață.

Depinde de religie, pacea aia presupune o stare in care ti se pare ca implinesti criteriile pozitive impuse de credinta ta.
Budistii renunta la dorinte si invata sa traiasca in comuniune cu natura.
Musulmanii respecta indicatiile din Coran (ei nu au calugari)
Crestinii postesc si se roaga.

Practicile difera dar in final, este greu de zis cati dintre ei chiar ating linsitea aia sau doar fac sa para.

Shakespeare a spus:

,, Sunt mereu fericit. Știi de ce? Pentru ca nu am așteptări de la nimeni. Așteptările mereu rănesc. Viața e scurta. Iubeste viața. Fii fericit. Zambeste. Traieste pentru tine și înainte sa vorbești, asculta. Înainte sa scrii, gandeste. Înainte sa cheltui, câștiga. Înainte sa te rogi, iartă. Înainte sa ranesti, simte. Înainte sa urasti, iubeste. Înainte sa renunți, incearca. Înainte sa mori, traieste!’’

Pacea launtrica deplina nu o are nimeni dar cei care incearca sa o mentina constanta cat mai mult timp in sufletul lor, refuza stresul. Iau problemele asa cum sunt si incearca sa le rezolve in masura in care este posibil. Ei stiu sa accepte sa si piarda in viata incercand sa faca din esec o treapta spre reusita.

Sunt constienti de lumea in care traiesc si de neajunsurile acesteia, si totusi, ajung sa fie impacati cu ei insasi, iar asta e tot ce conteaza.

In Biblie spune ca "frica (un termen mai bine adaptat ar fi respectul) de Dumnezeu este inceputul intelepciunii."

Daca facem un sir de conexiuni, unii oameni au o pace interioara pentru ca sunt intelepti si sunt intelepti pentru ca au ajuns sa Il cunoasca pe Dumnezeu.

Cum sa renunțe la tot?
Poate ai vrut să zici că au renunțat doar la explicatiile mincinoase pe care ei le considerau ca erau adevarate.

Nu, renunta la goaana dupa lucrurile lumii! Este scris si in evanghelie,, cine nu renunta la tot ce are, nu poate fi ucenicul meu,, (Isus )

Unde in evanghelie scrie asta?

Si se mai spune ca suntem o natie de crestini, da, crestini care n-au deschis Biblia niciodata! Luca 14 : 33

Si la ce îți folosește ție să o deschizi (zilnic) de enșpe ori dacă habarnu ai ce citești... ba încă te găsești să dai îndrumări?
In primul rând, Iisus a adus vestea cea bună (evanghelie= buna vestire, eltimologic vine din εὐάγγελος (euángelos) "εὐ- (eu-"bun") +‎ ἄγγελος (ángelos- "mesager") (ca o paranteză la paranteză ἄγγελος înseamnă mesaj - înger de la D-zeu= mesaj de la D-zeu, dar o data personificat ἄγγελος=mesager, sau poștaș in loc de mesajul in sine... așa tu te aștepți ca îngerul sa fie o persoană mică in formă de copil, sau ceva luminos, si in consecință sa nu dai doi bani pe toate ideile care îți vin in cap si care, evident, ori te ajută sa te dezvolți independent de altii, ori te ajută să identifici mincinosii, si in consecință să zici precum majoritatea: "dar am știut de la bun început că va fi țeapă!" dar, deoarece o idee nu te orbește ca un reflector sau nu are efectul unei lanterne ce îți pica in cap de la etajul 10, înseamnă că este necesar sa te convingi de fiecare dată de fiecare țeapă!?! ) Continuam:
Iisus nu zice precum in Mahabharata (sau Gīta), Zeul Krisna vorbește către eroul Arjuna (inventatorul religiei hinduiste): Renunță la tot! (deja depășindu-se întregi "științe ale renunțării" existente deja in perioada aceea sufocată de teorii si concepte precum Yoga renunțării), ci Iisus zice:
"Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate "celelalte" lucruri vi se vor da pe deasupra. " (Mat.6:33) (ca o paranteză la paranteză "neprihanire" nu înseamnă "sfințenie" si alte statuturi religioase, ci pur si simplu înseamnă "corectitudine"...deci, ceva mult mai practic si cotidian! — dar expresia "neprihănirea mieilor" nu te lasă sa pricepi sensul corect, deoarece mieii sunt niște tăcuți (ce tac mult), niște creaturi ce nu te mușcă dacă-i tai — chestie ce se potriveste perfect, că nici D-zeu nu face gălăgie si nici nu te muscă de-L înjuri, si deci niciodată nu o sa-ți treaca prin cap motivele pentru care D-zeu este corect! )
Apoi, împărăția cerurilor, a venit deja:
Din zilele lui Ioan Botezatorul pana acum, Imparatia cerurilor se ia cu navala, si ceice dau navala, pun mana pe ea. (Mat.11:12)
Si daca Eu scot afara dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii vostri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecatorii vostri. Dar, daca Eu scot afara dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Imparatia lui Dumnezeu a venit peste voi. (Mat.12:28)
Drept raspuns, El le-a zis: "Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel ca sa izbeasca privirile. (Luc.17:20) Nu se va zice: "Uite-o aici", sau: "Uite-o acolo!" Caci iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru." (Luc.17:21)

Deci, mai pe scurt, tu ai transformat o IMPLICARE ACTIVĂ (de căutare, de devenire ( începerea utilizării de comportamente si abordări bazate pe corectitudine, înseamnă un fel de schimbare, deci o devenire)) intr-o LIPSĂ DE IMPLICARE, bazandu-te pe niște indicații preliminare date apostolilor (evitând complet esențialul sau "evanghelia") si astfel ai transformat creștinismul in hinduism. Bravo!
În materie de argumentație telogică, cel mai mare si MAI PRESUS teolog este diavolul.
Ba chiar, nici nu ai ratat ocazia de a te arăta MAI PRESUS si de ai face proști ( că-s necitiți) pe restul populației de creștini pe motiv ca nu deschid o carte. (Apropo, versetele de mai sus nici de data asta nu sunt copiate din biblie ci de pe https://caleacatrefericire.blogspot.com/......rilor.html
la indicațiile lui google am găsit toate referintele deoadată, preferam Eliade in loc blogspot dar e același chestie).
Deci sa ne asteptam ca urmează sa ne inveti si "esența hinduismului" cum că "este sfânt orice spune o mamă"? (precum mama lui Arjuna care a zis ca toți frății lui sa profite de nevastă-sa! si sa se culce cu ea) sau sa ne asteptam ca vei lălăi tot restul învățăturilor hinduse? (precum: "renunțarea la tot ce avem" doar pentru a fi considerați ucenici, discipoli sau gloată de credincioși creduli, sau mai rău, ca in lipsa Învățătorului putem cel mult sa ne autoconsiderăm ucenici, si cam atât!)... Evidend ca unul ca tine, ce se holbează doar intr-o singură carte, va descoperii după zeci de ani, dacă nu chiar înainte de a murii, cum că multe "învățături decupate din creștinism" pot fi folosite pentru a pune egalitatea între creștinism si alte religii, astfel având ocazia sa lalaiesti creștinilor multe alte "învățături cu tâlc " dar inutile in practică, si mult idei geniale dar inutile in practică.