Cum definesti "caracterul"?

CARACT'ER, caractere, s. n. 1. Ansamblul însusirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile si în acţiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însusire morală care se manifestă prin perseverentă, voinţă fermă si corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia nastere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însusire, particularitate a unui organism
. Caractere mostenite (sau ereditare) si caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente si semne de tipar din aceeasi familie si din acelasi corp. - Din fr. caract`ere, lat. character.
Sursă : DEX'98 (6603) - valeriu
CARACT'ER ~e n. 1) Felul de a fi al unui individ; fire; natură. ~ dârz. 2) Ansamblu de dispoziţii înăscute, care constituie structura psihică a unui individ. ~ flegmatic. 3) Proprietate morală care se manifestă prin perseverenţă, vigurozitate si corectitudine. A avea ~. 4) Personalitate care demonstrează asemenea calităţi. ~ puternic. 5) Erou literar dotat cu proprietăţi psihice si morale complexe. 6) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; proprietate; calitate; trăsătură; particularitate. ~ ereditar. 7) Semn convenţional. ~ algebric. 8) Semn grafic; ansamblu de semne de scriere sau de tipuri de imprimare. ~ gros. ~ roman. 9) Semnal sau element de informaţie folosit în codul unui calculator. /

In sens larg, caracterul este un mod de a fi, un asamblu de particularitati psihoindividuale ce apar ca trasaturi ale unui „portret" psihic global. In sens restrans si specific, caracterul reuneste insusiri sau particularitati privind relatiile pe care le intretine subiectul cu lumea si valorile dupa care el se conduce.
Caracterul este o formatiune superioara la structurarea caruia contribuie trebuintele umane, motivele, sentimentele superioare, convingerile morale, aspiratiile si idealul, in ultima instanta, conceptia despre lume si viata.
Intre caracter si aptitudini distinctia este mai pregnanta. In timp ce aptitudinea, ca sistem operational eficient, se investeste in activitate si se apreciaza dupa rezultatele obtinute, trasaturile de caracter constau din modul de raportare la diversele laturi ale realitatii inclusiv activitatea proprie.
Pt mai multe detalii : http://www.referat.ro/referate/Caracterul_4867.html

Firea