Deci, m-am dus în curte să mă plimb. Casa mea e cam mare, de fapt sunt două în aceeaşi curte. Ca şi cum ar fi legate. Da, oarecum, într-o parte locuiesc eu, cealaltă e goală. Pustie. Abia dacă sunt vreo 2-3 obiecte în fiecare cameră, iar holurile sunt lungi. Foarte.
Mi-am dat seama că-mi plac casele astea goale cu o mie de etaje, aşa c-am intrat în ea printr-o uşă mare, cam cât două. Aşa, mă mai plimbasem pe acolo acum câtva timp în urmă, dar nu singură. Mi s-a părut interesant. Câinele era afară, încă, l-am chemat dar nu a vrut să intre. Păcat, părea amuzant. A început să latre şi să alerge în stânga şi-n dreapta. Am crezut c-a înnebunit, aşa că l-am lăsat acolo să-şi descarce crizele ghieistice şi mi-am continuat aventura.
Cât mă holbam eu pe acolo la tablourile alea ciudate şi mesele roase, am auzit un zgomot. A uşei, aşa că m-am întors. Se închise. Dar mna, probabil de la vânt. Şi am vrut să urc la etaj, dar am zis că voi face asta mai târziu, aşa că m-am plimbat pe acolo, pe la partier. Am înconjurat de o mie de ori, şi când să cred că m-am pierdut, am ajuns într-o sală mare, chiar mare. Şi goală. Liniştea aia parcă devenea enervantă. M-am mai plimbat, până am dat de un hol lung, aşa că am continuat să merg. Până aici nimic interesant, alte camere goale. Şi uşi închise. Le-am deschis pe toate, ca să mă asigur că ăştia nu mi-au ascuns lucrurile prin camerele alea. Oh, şi de aici mi-am adus aminte şi cum a început aventura mea. Nu-mi mai găseam caietul. Era foarte important pentru mine, aveam chestii ca lumea în el. Adică... Ok, continuăm. După ce-am mai pierdut alt timp acolo, m-am întors de unde am plecat. Şi uşa era deschisă de data asta. Dar probabil tot din cauza vântului. Câinele încă era afară. Ce fricos, câine de pază, cică... Deşi l-am luat pentru companie şi pentru că-mi plac vulpile, hehe.
Acum aveam chef să urc la etaj, dar parcă nu-mi venea să merg acolo singură. Din câte-mi aminteam sunt prea multe holuri lungi şi prea multe camere în stânga şi-n dreapta. Goale. Mi-am păcălit câinele, l-am făcut să creadă că-l gâdil pe burtică şi l-am aruncat înauntru. De data asta uşa a fost închisă de mine. L-am chemat la etaj, dar a fugit. L-am urmărit, dar el n-avea de gând să facă la fel. Fricosul, nu se mişca de acolo. L-am pus pe prima treaptă şi am fugit sus, crezând că mă va urma. Dar nu mi-am dat seama că de fapt nu era cu mine. Şi a început să latre. Din ce în ce mai tare. Mă enervează lătratul ăsta, are voce de bebeluş. Bine, nu aşa naşpa ca cea a unui chihuahua, dar... N-am coborât să văd ce are. Am continuat să merg pe holurile alea. La un moment dat am dat şi de un balcon, şi am ieşit afară să văd dacă a reuşit măcar să iasă de acolo. Dar nici urmă de el. Sau de caiet. M-am mai plimbat pe acolo, dar cu toate scările, lifturile, camerele şi câteva holuri încurbate, m-am pierdut. Dar nu, n-aţi scăpat de mine (din păcate), m-am descurcat şi am ajuns din nou la balcon. Nu mai aveam ce căuta acolo, deci m-am întors jos. Totul bine, până aici. Dar caietul meu tot dispărut e. Iar acum nu-mi găseam nici câinele. M-am întors la locul unde era înainte să-l pun pe trepte, dar nimic. Ciudat e că în casa aia mai intră mâţe străine, şi am crezut că s-a pus pe fugărit. L-am mai căutat puţin, dar nu l-am găsit, aşa că am ieşit afară. Şi da, n-am rezolvat nimic fluturându-mi firele negricioase prin toate holurile. Dar ce-mi place mie la casa asta este că n-are geamuri pe holuri, doar camere. Asta mă linişteşte.
Când m-am întors în cealaltă parte a casei am continuat căutarea, dar n-am găsit nici caietul, nici câinele. Acum mă simt cam vinovată că l-am lăsat singur.
Ce credeţi c-a păţit?
Şi dacă se găseşte vreun pervers să răspundă, vă asigur că nu sunt căţele pe aici, doar mâţe, după cum am mai spus.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook