Am fost în aceeași situație. Dupa despărțire simțeam ca nu mai există nimeni, ca el este sufletul meu pereche. In timpul relației (desi nu a fost la fel de lunga ca a ta) am avut perioade in care nu ne vedeam din cauza mamei lui, care nu era de acord sa petreacă prea mult timp cu mine. Prietenii lui aveau mereu prioritate. Când am discutat lucrurile astea, a spus ca el nu renunță la prietenia pe care o are cu ei, ca i au fost mereu alaturi. Nici nu i am cerut asta. Dupa ce ne-am despărțit am stat si am plâns non stop si eram sigura ca o sa ne împăcăm. Acum 4 luni mi am întâlnit actualul iubit, suntem împreună de 2 luni si jumătate si nu s-a întâmplat nici măcar odată sa și aleagă prietenii in locul meu, părinții lui nu sunt foarte fericiți ca e cu mine, dar pentru el nu contează asta. Despărțirea de fostul a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat, pentru ca altfel nu aflam cum e sa fii prioritatea cuiva. Nu merita sa speri la o împăcare. Speră la o persoană mai buna, care o sa te aleagă indiferent de situație si care o sa fie langa tine mereu.