Cine sunt eu? Sunt doar un om ca toţi oamenii...
un om cu calităţi şi cu defecte în armonie, un om care
s-ar putea mândri cu câteva fapte măreţe, dar totodată ar trebui să
se simtă ruşinat de anumite fapte care nu-i fac cinste... Un om cu
greşeli omeneşti, cu experienţe de viaţă frumoase, dar şi urâte, un
om cu frământări interioare şi cu temeri, un om care a fost foarte
fericit, dar şi cumplit de nefericit, un om care s-a prăbuşit şi s-a ridi­
cat de multe ori, un om care de câteva ori s-a abandonat pe sine,
dar care s-a regăsit de fiecare dată. Un om care a crezut orbeşte în
oameni, în fericire şi în iubire şi care a cunoscut gustul amar al
eşecurilor şi al dezamăgirilor...Sunt un om care a avut şi căderi, care a minţit, care a trădat,
care a vorbit de rău, care a judecat fără să cunoască, dar care,
într-un final conştient şi dezgustat de toate decăderile iui, le-a
regretat şi s-a străduit să evolueze spre bine...
Sunt un om care a înţeles, într-un târziu, că viaţa nu trebuie
să fie perfectă, pentru a fi fericit - şi că fericirea nu este condiţion­
ată de a avea totul, ci de a te avea pe tine, de a fi liber şi de a avea
iubire... Un om care s-a trezit adeseori în rutină şi amorţit, care a
rătăcit pe drumuri incerte şi care a făcut alegeri proaste...
Sunt un om care a înţeles că iubirea nu oferă garanţii, că ea
devine uneori amărăciune, că fiecare fluture din stomac îşi ia zbo­
rul şi că, oricât de mult am iubi şi oricât de mult ne-am dărui, oa­
menii ne pot abandona, ca şi cum nu am însemnat nimic pentru ei.
Sunt un om care a cunoscut binele şi răul, care a ales raţion­
al, dar şi iraţional, un om care, atunci când priveşte în urmă, are
multe regrete, multe lucruri nespuse, promisiuni neonorate, vise
neîmplinite..Sunt un om simplu, un om visător, un om cald, căruia nu-i
este ruşine să îşi strige iubirea în gura mare, care îşi recunoaşte
greşelile şi înfrângerile, cu demnitate şi cura], un om care nu se
teme de judecăţile lumii.
Sunt un om care iubeşte oamenii, care ie înţelege rătăcirile şi
care nu uită că a avut propriile rătăciri... Un om care respectă
alegerile celorlalţi, oricâtă durere i-ar aduce şi care nu judecă
oamenii după prejudecăţi proprii...
Sunt doar un om care a uitat, de multe ori, cine este şi cine
vrea să devină, dar pe care iubirea l-a făcut să regăsească mereu,
drumul către sine.
Sunt un om care iartă fără a aştepta să i se ceară iertare, care
acordă încă o şansă şi încă una, crezând în reabilitare; un om capa­
bil să uite orice rău, dacă i se oferă puţină iubire...
Sunt un om care se îndrăgosteşte nebuneşte şi fulgerător, care
nu-i uită şi nu-i urăşte pe aceia pe care i-a iubit cândva... Sunt un om
imprevizibil de multe ori, un om care a spus „pleacă!", atunci când ar
fi vrut să spună „rămâi!", un om care a plecat, atunci când ar fi vrut
să rămână, un om care ar fi vrut să plece, atunci când a rămas...
Sunt un om cu care se poate vorbi despre orice, un om care a
învăţat să asculte şi să înţeleagă dincolo de cuvinte şi să vadă din­
colo de un chip şi de măşti...
Sunt un om care se teme de singurătate, care nu se bucură de
nimic, dacă nu împarte cu alţii, un om care nu poate trăi doar pen­
tru el... Sunt un om care va avea întotdeauna timp pentru oameni, o
vorbă bună, o mângâiere, un zâmbet, o lacrimă şi o inimă primi­
toare...
Sunt doar un om... iubit, urât, aprobat, dezaprobat, acceptat,
respins, înţeles, neînţeles, admirat, judecat... sunt doar un simplu
om, care are nevoie de pace interioară, de echilibru, de locul lui sub
soare, de steaua lui pe Cer, de vise... un om care vrea să iubească şi
să fie iubit.viaţa nu te întreabă niciodată dacă eşti pregătit sau nu
de o nenorocire. Nu îţi dă niciun preaviz şi niciun aver­
tisment înainte să te surprindă cu un necaz, care să-ţi prăbuşească
întreg universul.
Nu te întreabă dacă e prea devreme sau prea târziu, nici dacă
e corect sau nu.
Nu te întreabă dacă vei suporta sau nu, nici dacă eşti pregătit
sau nu ca să pierzi tot ce ai.
Nu te întreabă cât de mult iubeşti pe cineva sau cât de mult
depinzi sufleteşte de anumiţi oameni, atunci când îi va răpi de
lângă tine, obligându-te să înduri chinul şi amărăciunea singurătăţii.
Nu te întreabă dacă eşti copil sau încă prea tânăr ca să-ţi
pierzi părinţii.
Nu, viaţa nu te întreabă nici dacă eşti sau nu destul de puter­
nic pentru a trece printr-o decepţie.
Nu te întreabă cât ai râs, înainte să te facă să plângi; nici cât
te-ai bucurat, înainte să te facă să suferi.
Nu te întreabă dacă meriţi sau nu să fii rănit, batjocorit,
umilit, trădat, părăsit, judecat.
Nu te întreabă ce ai făcut bun sau rău - şi, de multe ori, te răs­
plăteşte cu rău pentru faptele tale bune.
Nu te întreabă dacă vei putea trăi într-un alt loc sau dacă eşti
pregătit să renunţi la visele tale şi la drumul ales, atunci când îţi
schimbă brusc direcţia de mers şi te smulge din locul în care sufle­
tul tău se simte acasă.
Nu te întreabă ce anume ai şi câte ai sacrificat pentru a avea
ceva, atunci când te păgubeşte de tot ce ai agonisit. Nu te întreabă
cât de fericit ai fost - sau dacă măcar ai fost fericit vreodată, înainte
de a te copleşi cu nefericire.
Nu te întreabă dacă ai apucat să trăieşti şi dacă ţi-ai împlinit
măcar o parte din vise, înainte să te lovească nemilos cu o boală, care îţi va arăta, cu paşi uneori lenţi şi nemiloşi, sfârşitul. Sfârşitul
planurilor tale, al viselor tale, al gândurilor tale - iar, într-un final,
sfârşitul tău.
Nu. Viaţa nu te întreabă niciodată nimic. Nu ţine cont de cine
eşti şi de ce ai făcut, bun sau rău. Ea doar îţi dă un test de supravie­
ţuire, o lovitură şi te lasă să te descurci. Şi aici apar opţiunile... toate
sub formă de lecţii - unele mai dure altele mai blânde, dar în urma
cărora cu siguranţă te vei schimba, de multe ori atât de mult, până
la a nu te mai recunoaşte pe tine însuţi.
Toate aceste lovituri îţi dau ocazia să-ţi testezi limitele şi să
forţezi depăşirea lor. îţi dau ocazia să vezi cine te-a iubit cu ade­
vărat şi cine te-a iubit doar declarativ şi interesat. îţi vor da ocazia
să vezi cine eşti, ce poţi şi ce însemni, atât pentru cei din jurul tău,
cât şi pentru tine însuţi. Cu toate acestea, oricât de multe expe­
rienţe vei trăi, nu vei şti niciodată câte poţi îndura. Asta. pentru că
oamenii nu îşi cunosc limitele. Nu vei şti unde vei ajunge şi nici
felul în care te vor schimba loviturile primite, care te pot înrăi sau
te pot face mai bun; te pot transforma într-un om puternic, încreză­
tor, luptător sau te pot transforma într-un om vulnerabil, speriat,
resemnat. Viaţa, drumurile, loviturile şi oamenii ei te pot îndepăr­
ta sau te pot apropia de tine... totul ţine doar de ce alegi.Pot sa par banala dar acesta este adevarul acum 6 luni jumate am intilnit un baiat cu care am vorbit o luna jumate si pe 14 februarie am inceput a ne intilni.Am trecut prin multe greutati cu el dar nimic nu a putut sa ne distruga relatia pin la un moment cind am fost mintita de persoana in care aveam incredere, s-a cerut iertare si tot in ziua aia mi-s spus ca "ma iubeste" eu am tacut si nu i-am spus nimic pin la un timp ..ne vedeam rar si atunci cite 2-3 ore dar in ultimu timp am inceput a ne vedea mai des si chiar cu prieteni de a lui ieseam impreuna toti in oras. apoi tot s-a incetat el avea bac-ul si ne vedeam mai rar dar nu vedeam obstacole stiiam ca se pregateste de el.Dar cind am facut 4 luni trebuia sa iesim cu prieteni in oras si la urma am iesit in 2 intr-o cafenea si la miezu nopti el a plecat sa felicite un prieten cu aniversarea sa iar mie ca la 4 luni mi-a dat un buchet de flori extraordinar de frumoase.O sa va ginditi ca nu stiu ce vreau ca sunt timpita dar asta e m-am indragostit, si in luna aceasta am avut multe neplaceri ne-am certat ca am ajuns la tema ce-a mai oribila la despartire dar nu ne-am despratit acum ultima saptamana nu ne-am vast aproape o saptamana doar vorbim pe facebook, ieri seara el a adormit iar pe mine tot ma framinta intrebarea de ce eu? de ce el? ce simte cind e cu mine? si de ce la orice cearta ajungem la tema de despartire? atunci m-am gindit si l-am intrebat mi-a raspuns doar la o singura intrebare ca ii este bine cu mine, si cind suntem impreuna ii este indiferent de restul.dar oricum am acum asa niste intrebari in cap..si simt ca s-a schimbat, a devenit mai rece, poate si are pe alt cineva si singura nu stiu ce sa fac poate nu trebuie sa imi invirtesc gindurile dar asa este...de ce asa se intimpla, poate gresesc cu ceva?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook