Corect? "O femeie - observaţi în jurul dumneavoastră - are voce frumoasă când vorbeşte cu cel pe care-l iubeşte şi voce urâtă, albă, când porunceşte servitoarei să aducă apă sau să spele vasele." (Patul lui Procust-Camil Petrescu)

Din punctul meu de vedere este discutabil.In realitate exista femei care vorbesc urat cu unele persoane, iar cu celelalte vorbesc pe un ton mai ridica sau sunt mai aspre in vorba de unde putem desprinde mai multe trasaturi: ori are un caracter dublu, ori isi urmareste interesul si cand spun interes nu ma refer doar la cel material sau o alta trasatura poate fi nepaseara/indiferenta fata de "servitoare" si-atunci e clar ca nu mai putem vorbi de o voce cu patos. Vocea frumoasa pentru iubit are patos, deci devine frumoasa, dar ce implicatie mai are sufletul cand ii spui unei servitoare sa-ti aduca un pahar cu apa? Nu mai are nicio implicatie, si de aici naste vocea "urata, alba", indiferenta.Pe de alta parte, femeia respectiva poate avea o zi nefasta, o zi in care este irascibila si se "razbuna" pe cine-i mai slab, in cazul de fata "servitoarea".Cat despre romanul lui Camil Petrescu, e clar ca el trebuia sa se lege de tot ceea ce inseamna sexul feminin pentru a ajuge la drama iubirii, observatia asta nu reprezinta nimic mai mult decat un portret moral al personajului.