Cum arata lerul?

Cum ți-l imaginezi tu.

Buna!
Lerul este definit in dictionar ca "vreme, timp, floarea varstei". Putem conchide asadar ca lerul este un fel de Zeitgeist mioritic
La contactul cu diferite sunete (vezi colindele lui Hrusca), lerul se cristalizeaza si se transforma in ceea ce in mod curent numim "zapada", "nea" sau "omat".
Putem, cu o probabilitate destul de mare de reusita, sa inlocuim sintagma "La inceput a fost Cuvantul" din Geneza 1 cu "La inceput a fost Lerul".

LER (‹ alleluia*, aler-l.) 1. Cuvânt de compunere a refrenului* întâlnit în colinde, mai rar în cântece de nuntă (ex. lerunda, ler fetița), ca atare sau în cuvinte derivate, în forme simple sau compuse: l., doamne; lerului; hai l.; leroi; aleroi; lerolui; lerui l.; l. floare dalbă de măr; hai lerul daler, doamne leroi lerumi, doamne; hai lerundai leroi, doamne; hai leruida, lerumi, doamne; ieroi și reliu (Densușianu); leruia lerui; oleroi, doamne; voleronda lerului, doamne; oileronda lerolui, doamne (Pamfile); leroileo; lină milină (melină), leroi milină. 2. Melodia colindului (ex. „leru colindei" sau „o colindă poate avea mai multe leruri" – Densușianu). ♦ Cuv. derivat aleruit desemnează: a) un cântec ceremonial funebru, practicat în trecut într-o zonă limitată din Transilvania; b) un cântec ceremonial de nuntă din Bihor; c) acțiunea colindatului (ex. „se leruie" – Reteganul).

Lerul inseamna sa aduci slava. Cum vorbele nu se vad, ci se aud, asa este si lerul

Asta e, trebuie sa-ti folosesti imaginatia...pentru mine lerul arata ca o lumina atat de stralucitoare incat ai putea orbi

Iata definitiile lerului, poza nu am gasit:
LER interj. Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic. [Var.: léroi, léroloi, lérui, lérului interj.] – Probabil lat. [Ha]llelu[iah, Domine].


ler2 sn[ At: Dr II, 901 / V: (reg) lieriu (Pl: lierie), rel, ren, rer, rern, rernă sf, rien / Pl: leruri /E: mg ler ] (Reg) Cuptor la mașina de gătit.

ler1[ At: BUDAI-DELEANU, LEX. /V: (reg) dalerolei, dalerom, holeroiu, lăr, lelui, lenoi, leo, lererui, leronda, leroi, leroilio, leroimdai, õloi, lerom, leromi, leron, lerui, lerului, lerumi, oilârând, oileranda, oler, oleranda, olerom, valerum, voilerole, voilerom / Pl: (2) leruri / E: pbl ml (Ha)llelu(iah, Domine) ]1 i (Are; cu formă schimbată) Cuvânt care apare ca refren în colinde. 2 sn (Trs) Melodie după care se cântă o colindă.


ler3sn[ At: PAMFILE, DUȘM. 10 / V: leriu /Pl: (rar) leruri /E: nct ] (Reg) 1 Timp de care dispune cineva. 2 (Spc) Moment de apogeu, de plină vigoare din viața unui om. 3 (Prc) Vârstă a căsătoriei. 4 (Îe) A-i trece lerul (cuiva) A fi trecut de vârsta tinereții. 5 (Spc) Perioadă de rut la animale. 6 Calitate de a plăcea, de a atrage Si: farmec (7), haz (3).

ler4 sn vz left

LER interj. (se folosește, ca refren, în colinde pentru a le da un anumit colorit eufonic) [Var. lerui] /Probabil din [Ha]llelu[iah] Doamne


LER1 interj. Cuvânt care servește ca refren în colinde. [Var.: lerói, lerolói, lerúi, lerulúi interj.] – Lat. [Ha]llelu[iah Domine].


LER2 s. n. (Reg.) Vreme, timp, (în special) timpul în care cineva este în floarea vârstei. ◊ Expr. A(-i) trece (cuiva) lerul = a îmbătrâni, a nu mai avea căutare; a nu mai avea nici o valoare, a nu mai fi bun de nimic.


ler2 s.n. (reg.) 1. vreme, timp; floarea vârstei. 2. farmec, haz.

ler1 interj. (pop.) 1. cuvânt-refren în colinde. 2. (înv., s.n.) gust, plac, dorință; și leroi, leroi interj.


ler/lérui/lérului interj.


ler n., pl. urĭ. Mold. Munt. Rar Gust, plac, dorință. Mĭ-am făcut leru mĭ-am făcut gustu. Mĭ-a trecut leru mĭ-a trecut gustu saŭ și „vremea mea", adică „am îmbătrînit" (rev. I. Crg. 8, 87).


ler n., pl. urĭ. Mold. Munt. Rar. Gust, plac, dorință. Mĭ-am făcut leru, mĭ-am făcut gustu. Mĭ-a trecut leru, mĭ-a trecut gustu saŭ și „vremea mea", adică „am îmbătrînit" (rev. I. Crg. 8, 87).


Ler-Împărát s. pr. m.