De ce devin atât de paranoică în privința crush-ul meu. Am toate dovezile ca nu mă place, dar nu știu de ce devin atât de paranoică, uneori chestiile mici sau normale le iau ca niște semne districte ca m ar plăcea însă nu e așa. De multe ori, mi e greu să mă concentrez la ceva ca tot am impresia ca se uita discret gen când nu mă uit și am impresia așa ca se uita mereu însă nu face asta, dar tot am gândul și impresia asta.

Probabil este primul baiat de care te-ai indragostit si nu stii ce sa faci...
cred ca ti-am explicat cu alta ocazie ca nu este sigurul baiat din lume
rezolva problemele tale 'emotive ' si apoi ai sa vezi ca usor iti vei face si iubit dar si prietene adevarate!

nu ai luat taurul de coarne cum se zice, nu ai intrat in vorba cu el, nu i-ai dat de inteles ca il placi, nu i-ai dat de inteles sa iesiti sa va cunoasteti si altfel decat colegial etc

Daca nu ai facut nimic, cum te astepti ca el sa stie de iubirea ce i-o porti?

Tii mult la el, asa ca mintea ta cauta motive ca el sa "te placa"

Exact prin aceeasi chestie trec si eu in momentul de fată. Imi place de un coleg de clasă, și la fel gandesc si eu. Tot imi fac filme in cap că poate mă place, dar nu cred că simte si el asta. Cand ma uit la el, schimbă repede privire atunci cand vede ca il privesc, dar sunt consitentă ca asta e doar in capul meu, poate ca doar se uită random la mine, nu neaparat ca ma place, si eu sunt asa paranoica ca si tine.