De ce majoritatea care plac o anume persoană au nevoie de un alt motiv decât ăsta pentru a se băga în seamă? Ce ar fi așa rușinos în asta? Persoana respectivă e îndreptățită să se îndepărteze având în vedere că e ceva natural? De unde atâta frică și lipsă de deschidere? Voi cum v-ați simți dacă cineva ar veni la voi și ar spune că vrea să vorbească cu voi pentru că le place de voi, de modul în care arătați, vă comportați? I-ați respinge sau i-ați accepta?

Păi dacă te place nu poate fi treptat? Probabil acei băieți te plăceau însă erau constrânși să nu îți spună. Deci dacă îți spuneau nu erau aceiași oameni? Nu zic să nu fie treptat sau să nu te cunoști înainte mai bine însă nu mi se pare un motiv care ar opri acea cunoaștere iar dacă vrei să te cunoști cu un tip e normal că trebuie să simți și tu ceva, să îl simpatizezi altfel cred că e degeaba. A spune ce simți nu înseamnă a grăbi, chiar deloc. Nu e cum ți-ar spune "te plac deci de mâine suntem împreună". Una e să ai răbdare și să vă cunoașteți și să tratați totul treptat și alta e să te constrângi nespunând ceea ce simți din frică și din dorința de a nu fi respins, ceea ce mie unuia mi se pare o prostie, sincer, de aia am pus și întrebarea. Cum i-am mai zis eu cuiva, nu știu ce fel de modă veche că înainte era normal să te culci cu una de 15 ani. Poate de la venirea comunismului s-au mai schimbat lucrurile și s-a schimbat mentalitate colectivă.

Oamenii simt in general nevoia sa lupte si sa munceasca pentru ceea ce au. Se bucura mai mult cand obtin ceva dupa putin chinuiala si nu din prima. De exemplu, hai sa comparam o relatie cu o jucarie: Esti un copil si primesti cadou o jucarie. Nu muncesti deloc pentru ea, vine o ruda si ti-o da in brate.
Sunt 2 situatii :
1. nu-ti place deloc si te-ai pricopsit cu ea, incerci sa te joci si dupa putin timp te plictisesti si o arunci intr-un colt (o relatie inceputa super brusc)
2. Iti place chiar super mult, te-a nimerit si te joci cu ea. Da, sunt si unele relatii care incep dupa 2 zile si cu timpul, `jucandu-te cu ea` descoperi ca da, se muleaza pe asteptarile si dorintele tale.
In schimb, daca tu observi o jucarie intr-o vitrina care iti place mult si incepi si muncesti pentru ea, muncesti sa strangi banii sa o achiziitionezi de exemplu, de fiecare data cand o privesti in vitrina e ca un premiu, si de fiecare data observi si mai multe detalii care-ti plac, si mai multe moduri in care s-o intrebuintezi. Cand in sfarsit ai strans banii si ai luat-o, e clar ca vei fi atasat de ea si o vei vedea ca pe cea mai spectaculoasa jucarie pntru ca tu ai muncit din greu ca sa o obtii. O tratezi cu mai multa grija decat pe restul ca sa nu se strice premiul pentru care ai muncit atat.
Deci da, dintr-o relatie grabita poate rezulta si ceva armonios dar pentru o relatie in care investesti timp inainte s-o consumi va fi mereu ceva mult mai wow pentru tine.

Repet, a spune ce simți nu cred că înseamnă a grăbi lucrurile. Eu unul nu m-aș chinui niciodată pentru a obține ceva de la o persoană dacă nu știu că avem aceleași interese. Oamenii nu sunt jucării căci jucăriile nu au rațiune și dorințe. O jucărie nu poate să te dorească sau nu. Legat de oameni, mă pot chinui, însă niciodată dacă nu știu că are rost adică dacă persoana cealaltă nu e sinceră și deschisă față de mine. Deci în ceea ce mă privește nu apreciez deloc ascunzișurile de genul.
Nu vreau să fac de asta referire la preferințe. Vreau să știu cu ce grăbește lucrurile faptul că spui ce simți? Așa cum tu alegi să te ascunzi atât prin vorbe cât și prin reacții așa poți și să ai răbdare să cunoști un om însă neascunzându-te. De aici vine și frica multor adolescenți de a mai spune ce simt, de a avea încredere în ei, de la mentalitatea asta care nu e deloc sănătoasă pentru ei. Nu poți cunoaște un om ascuns și nu poți avea răbdare la infinit. De asemenea eu sunt genul ce spune din prima ce simte căci asta mă definește, ăsta sunt. Sunt și ceea ce simt până la urmă iar dacă aș ascunde ceea ce simt aș fi oare alt om? Nu, nu aș fi alt om. Aș fi același însă aș trăi cu incertitudini, aș risca mai mult timp pierdut, mai mult stres și chiar să dau oportunitatea să fiu folosit.

Nu pot sa explic de ce, pur si simplu cand cineva imi da semne clare sau imi spune ca ma place, implicit ca vrea sa fim impreuna, imi scade interesul. In fine, fiecare e cu mentalitatea lui si nu e ca si cum astfel de lucruri pot fi schimbate. Asa simt, asa sunt. Si nu ma deranjeaza deloc si n-am avut cu nimic de suferit. Ne-am intins deja prea mult cu discutia si e tarziu. Noapte buna!

Nu ești singura, normal, însă mai bine să încercăm să vedem situația per ansamblu. Sunt și disperați care se dau din prima la tine, poate i-ai asocia cu genul ăla de oameni însă să știi că sunt și oameni sinceri, curajoși care ar avea grijă de tine și răbdare maximă și care ar merita. De asemenea e normal că și felul în care îți expui sentimentele te definește. Cu ultima parte sunt pe deplin de acord însă, e foarte târziu. Noapte bună și succes în dragoste, dacă nu ai deja parte de el.

Stiai ca exista fobia/frica de a iubi?

Corect. Frica e la fel de naturala. E cel mai sigur si sincer sentiment pe care-l poti avea. Iar frica de iubire e si ea naturala, nu oricine vrea sa se arda, sa riste, pana nu e convins ca merita.
De altfel, nu toti cei care ne abordeaza sunt neaparat pe placul nostru. E in firea noastra sa respingem.

Eu chiar cunosc o tipa faina din liceu, chiar vorbisem cu ea o perioada, apoi isi facuse prieten (desi nu prea se afiseaza cu el pe Facebook, gen, probabil e incert daca mai are unul). Azi ne mai impartim doar niste comments scurte si like-uri. Cred ca as avea multe de impartit cu ea la nivel conversational macar, dar in acelasi timp simt ca drumurile s-au separat de prea mult timp. Deci nu ma vad avansand. Plus ca ma simt si rusinat de ea, ea e un adevarat bookworm. Eu citesc abia 3-4 carti pe an. Eu sunt mai computer geek de felul meu, pe cand ea e polul opus, prezinta o latura mult mai umanista fata de mine. Pe cat rezonam in unele, prea putin in altele. Iar faptul ca tipa e draguta nu e destul.

Poate din cauza asta vă completați. Nu vei știi niciodată dacă nu încerci. Dacă placi o persoană întotdeauna merită.

Probabil la persoanele care au trecut prin traume?

Este pur si simplu o fobie ca oricare alta. Nu trebuie sa cazi de la inaltime ca sa-ti fie frica de ea, nu? Dar bineinteles ca si trecutul poate contribui.

Nu vei sti*

"eu am voie sa scriu romane, pentru ca romanele mele sunt misto."
Cam mult narcisism prin răspunsul tău Ce să zic, cu unele chestii sunt de acord din ce ai spus și nu prea mai am acum chef de romane.

Tu cum te-ai simti si ce ai face daca ai trece prin asta?

Ce a spus Drimmero în primul răspuns.

Pentru ca au ego mare.E mai simplu sa joci sigur, sa rezolvi micul conflict ce ar putea aparea prin a evita crearea lui in primul rand.Ma refer la treaba aia cu ma refuza/fac o impresie proasta.Asa ca raman in cerculetul lor unde nimic nu se intampla.Chiar am inceput sa admir persoanele care isi permit sa fie vulnerabile in relatiile cu altii, sinceri cu emotiile lor.Eu inca ma lupt cu asta.

Daca arata ok și știu că e potrivit pentru mine de ce nu las accepta?

Cand te respinge o data cineva de sex opus spui ba asta e,dar cand te respinge una,doua,trei,patru si tot asa spui ba stai un pic stai sa ma uit la oglinda ca toate spun ca sufletul conteaza conteaza,pai si cum detecteaza astea sufletul meu asa rapid,apoi mai ai si experiente de a fi doar frate cu una sau visezi la o relatie cu una pe net si aia are iubit real, in timp apare frica de respingere, accepti ideea ca ba asta e merg inainte poate cineva se mai regaseste in povestea mea, in fine daca cineva mi-ar spune cineva ca ma place as sti ca e o gluma atat sau i-as da o poza cu mine si i-as da ignore, si viata singur e ok, nu e asa mare drama, te descoperi pe tine insati, mai bagi o betie la sf de saptamana important e sa fi inconjurat de prieteni de sex masculin

Te plac

Ți-aș da fundă, dar nu mă lasă inimioara. Trădați în dragoste scrie pe tine.