De ce majoritatea care plac o anume persoană au nevoie de un alt motiv decât ăsta pentru a se băga în seamă? Ce ar fi așa rușinos în asta? Persoana respectivă e îndreptățită să se îndepărteze având în vedere că e ceva natural? De unde atâta frică și lipsă de deschidere? Voi cum v-ați simți dacă cineva ar veni la voi și ar spune că vrea să vorbească cu voi pentru că le place de voi, de modul în care arătați, vă comportați? I-ați respinge sau i-ați accepta?
Tu cu intrebari de genul?))))) sa nu te recunosc!
Daca mi-ar spune, as accepta, mi-ar surade ideea, dar daca mi-ar placea si mie de persoana respectiva ar fi Raiul pe Pamant!
Ipocrizie mare,, nu am inteles niciodata, iti place de o persoana respectiva si amani, tot amani si o neglijezi pana cand te indepartezi de ea, in loc sa zici verde-n fata...
RăspundeAmâni și nu obții nimic sau ocolești adevărul apropiindu-vă ca prieteni doar, iar după un timp te miri că te vede doar ca pe un prieten. xD
Răspunde
Prostia se taxeaza, daca esti prost pe acel moment, atunci asa ramai tot restul vietii, pierzi toate ocaziile.
Cand ai ocazia trebuie sa marchezi, ai n-ai mingea, dai la poarta!
Eh acum, e normal, tu ești băiat, dar să vedem orgolioasele greu de abordat ce au de spus.
Fetele/femeile fac adesea gafa asta, nu duc pana la final treaba asta, nu marturisesc sentimentele din prima si tot amana, de aici pleaca multe.
Amână până ăla se satură să încerce să le "câștige inima", de asta și după în sinea lor regretă deși vor încerca să ascundă asta că deh, ele "prințesele" să regrete pentru un băiat, Doamne feri 
Uite asta nu am inteles vreodata,, de unde atata ascundere? De aici pleaca si zona prieteniei si multe neintelegeri, nu spui la timp ce simti pentru Nea Caisa.
Ascunderea asta probabil ori e din orgoliu ori din frică. Însă trebuie să îți înfrunți frica dacă chiar vrei să obții un anumit lucru, indiferent de situație.
Absolut de acord aici,, rivale!
Lasa-l locului de orgoliu, sunt lucruri mai importante in viata decat sa-ti periezi tu orgoliul.
Și eu pot zice că uneori sunt orgolios însă orgoliul, dacă îl am, niciodată nu m-a făcut prost și când am simțit să spun ceva, am spus, chiar dacă vedeam că nu era reciproc sau altceva. Eu mereu vreau să știu că am făcut ce trebuia căci să regreți e mult mai rău decât să îți calci peste orgoliu. Să zic că eu unul pun lucrurile într-o balanță și de aia mi-e greu să am regrete căci știu că la un moment dat, am făcut ceea ce trebuia, iar dacă tu nu apreciezi, nu se va mai repeta niciodată.
Eu nu mai zic, sunt un car de orgoliu, dar uneori chiar nu permit orgoliului sa ma depaseasca, atunci m-ar calca in picioare si nu as mai gandi rational absolut deloc.
Adevărat, dacă orgoliul ajunge să te împiedice să gândești rațional nu e deloc bine.
Sunt tunar, e normal sa fiu definit ca fiind orgolios inrait.
Eu incerc sa stapanesc asa ceva, pot sa fiu stapan pe propria persoana!
Ordonare:
După relevanţă
Mie nu-mi place sa-mi dea un tip mesaj: buna te plac sau mai stiu eu ce. Nu mai am niciun interes pentru el. Prefer sa vorbim normal, ca amici, si daca e sa se lege ceva, se leaga. Niciodata nu am fost atrasa de un tip care s-a dat la mine din prima
RăspundeBa da, dar mie imi place sa fie totul treptat. Uite, relatiile unde am investit cele mai multe sentimente si in care am stat cel mai mult au fost cu baieti cu care am discutat o luna (sau chiar 6 luni in alt caz) pana am decis sa fim impreuna. Ne mai intalneam si lua totul frumos si treptat, azi ma lua de mana, maine ma lua in brate etc. Poate sunt eu mai de `moda veche` dar asa functionez. Nu ma pot indragosti niciodata de un tip care vine si-mi zice `buna te plac, hai sa ne cunoastem ca vreau sa fim impreuna`. Urasc sa fiu grabita cu orice. Trebuie sa ma dezvolt si sa dezvolt ce e nevoie in ritmul meu fara niciun fel de stimuli externi.
Păi dacă te place nu poate fi treptat? Probabil acei băieți te plăceau însă erau constrânși să nu îți spună. Deci dacă îți spuneau nu erau aceiași oameni? Nu zic să nu fie treptat sau să nu te cunoști înainte mai bine însă nu mi se pare un motiv care ar opri acea cunoaștere iar dacă vrei să te cunoști cu un tip e normal că trebuie să simți și tu ceva, să îl simpatizezi altfel cred că e degeaba. A spune ce simți nu înseamnă a grăbi, chiar deloc. Nu e cum ți-ar spune "te plac deci de mâine suntem împreună". Una e să ai răbdare și să vă cunoașteți și să tratați totul treptat și alta e să te constrângi nespunând ceea ce simți din frică și din dorința de a nu fi respins, ceea ce mie unuia mi se pare o prostie, sincer, de aia am pus și întrebarea. Cum i-am mai zis eu cuiva, nu știu ce fel de modă veche că înainte era normal să te culci cu una de 15 ani. Poate de la venirea comunismului s-au mai schimbat lucrurile și s-a schimbat mentalitate colectivă.
Oamenii simt in general nevoia sa lupte si sa munceasca pentru ceea ce au. Se bucura mai mult cand obtin ceva dupa putin chinuiala si nu din prima. De exemplu, hai sa comparam o relatie cu o jucarie: Esti un copil si primesti cadou o jucarie. Nu muncesti deloc pentru ea, vine o ruda si ti-o da in brate.
Sunt 2 situatii :
1. nu-ti place deloc si te-ai pricopsit cu ea, incerci sa te joci si dupa putin timp te plictisesti si o arunci intr-un colt (o relatie inceputa super brusc)
2. Iti place chiar super mult, te-a nimerit si te joci cu ea. Da, sunt si unele relatii care incep dupa 2 zile si cu timpul, `jucandu-te cu ea` descoperi ca da, se muleaza pe asteptarile si dorintele tale.
In schimb, daca tu observi o jucarie intr-o vitrina care iti place mult si incepi si muncesti pentru ea, muncesti sa strangi banii sa o achiziitionezi de exemplu, de fiecare data cand o privesti in vitrina e ca un premiu, si de fiecare data observi si mai multe detalii care-ti plac, si mai multe moduri in care s-o intrebuintezi. Cand in sfarsit ai strans banii si ai luat-o, e clar ca vei fi atasat de ea si o vei vedea ca pe cea mai spectaculoasa jucarie pntru ca tu ai muncit din greu ca sa o obtii. O tratezi cu mai multa grija decat pe restul ca sa nu se strice premiul pentru care ai muncit atat.
Deci da, dintr-o relatie grabita poate rezulta si ceva armonios dar pentru o relatie in care investesti timp inainte s-o consumi va fi mereu ceva mult mai wow pentru tine.
Repet, a spune ce simți nu cred că înseamnă a grăbi lucrurile. Eu unul nu m-aș chinui niciodată pentru a obține ceva de la o persoană dacă nu știu că avem aceleași interese. Oamenii nu sunt jucării căci jucăriile nu au rațiune și dorințe. O jucărie nu poate să te dorească sau nu. Legat de oameni, mă pot chinui, însă niciodată dacă nu știu că are rost adică dacă persoana cealaltă nu e sinceră și deschisă față de mine. Deci în ceea ce mă privește nu apreciez deloc ascunzișurile de genul.
Nu vreau să fac de asta referire la preferințe. Vreau să știu cu ce grăbește lucrurile faptul că spui ce simți? Așa cum tu alegi să te ascunzi atât prin vorbe cât și prin reacții așa poți și să ai răbdare să cunoști un om însă neascunzându-te. De aici vine și frica multor adolescenți de a mai spune ce simt, de a avea încredere în ei, de la mentalitatea asta care nu e deloc sănătoasă pentru ei. Nu poți cunoaște un om ascuns și nu poți avea răbdare la infinit. De asemenea eu sunt genul ce spune din prima ce simte căci asta mă definește, ăsta sunt. Sunt și ceea ce simt până la urmă iar dacă aș ascunde ceea ce simt aș fi oare alt om? Nu, nu aș fi alt om. Aș fi același însă aș trăi cu incertitudini, aș risca mai mult timp pierdut, mai mult stres și chiar să dau oportunitatea să fiu folosit.
Nu pot sa explic de ce, pur si simplu cand cineva imi da semne clare sau imi spune ca ma place, implicit ca vrea sa fim impreuna, imi scade interesul. In fine, fiecare e cu mentalitatea lui si nu e ca si cum astfel de lucruri pot fi schimbate. Asa simt, asa sunt. Si nu ma deranjeaza deloc si n-am avut cu nimic de suferit. Ne-am intins deja prea mult cu discutia si e tarziu. 
Noapte buna!
Nu ești singura, normal, însă mai bine să încercăm să vedem situația per ansamblu. Sunt și disperați care se dau din prima la tine, poate i-ai asocia cu genul ăla de oameni însă să știi că sunt și oameni sinceri, curajoși care ar avea grijă de tine și răbdare maximă și care ar merita. De asemenea e normal că și felul în care îți expui sentimentele te definește. Cu ultima parte sunt pe deplin de acord însă, e foarte târziu. Noapte bună și succes în dragoste, dacă nu ai deja parte de el.
Cand te respinge o data cineva de sex opus spui ba asta e,dar cand te respinge una,doua,trei,patru si tot asa spui ba stai un pic stai sa ma uit la oglinda ca toate spun ca sufletul conteaza conteaza,pai si cum detecteaza astea sufletul meu asa rapid,apoi mai ai si experiente de a fi doar frate cu una sau visezi la o relatie cu una pe net si aia are iubit real, in timp apare frica de respingere, accepti ideea ca ba asta e merg inainte poate cineva se mai regaseste in povestea mea, in fine daca cineva mi-ar spune cineva ca ma place as sti ca e o gluma atat sau i-as da o poza cu mine si i-as da ignore, si viata singur e ok, nu e asa mare drama, te descoperi pe tine insati, mai bagi o betie la sf de saptamana important e sa fi inconjurat de prieteni de sex masculin
"eu am voie sa scriu romane, pentru ca romanele mele sunt misto."
Cam mult narcisism prin răspunsul tău Ce să zic, cu unele chestii sunt de acord din ce ai spus și nu prea mai am acum chef de romane.
Sincer nici eu nu inteleg asta (pe jumatate). Singurul dar singurul motiv ar fi sa nu se faca de ras / de rusine in fata acelei persoane. Da, stiu ca este ceva ciudat, insa am vazut fete pe TPU care plac un baiat si daca e ok sa le scrie ele primele 
. Sau.,, oare sa-i dau mesaj. voi ce ziceti. Mi-e sa nu ma fac de ras". Raman surprins cand vad astfel de intrebari, insa cam si eu fac parte din aceeasi categorie. Bine. nu prea bag eu lumea in seama, insa chiar nu simt nicio dorinta de a o face, dar cred ca, daca intr-adevar, as vrea sa o fac, sincer nu stiu daca as avea curaj sau chiar as face-o. Ramane de vazut.
,, Voi cum v-ați simți dacă cineva ar veni la voi și ar spune că vrea să vorbească cu voi pentru că le place de voi, de modul în care arătați, vă comportați? I-ați respinge sau i-ați accepta?"
Ahm. depinde. Eu sunt genul care judeca dupa aspect si dupa voce iar mai tarziu si limbaj corporal. Nu in sensul ca daca e urata, nu o bag in seama si gata. e o persoana rea, iar daca e frumoasa e buna la suflet. Nu chiar. Eu odata ce vad o persoana si ii mai ascult si vocea, pot sa-mi fac cu usurinta o idee de baza despre ea.
Mai depinde si unde ma baga in seama si bineinteles motivul. Oricum, la cum le stiu eu pe fete, m-ar baga in seama numai ca sa rada de mine . Chiar daca nu au de ce, dar totusi ma fac sa ma simt prost si ma considera,, un fraier". Cam de asta le si evit. Oricum, este diferenta intre un,, HEYY FRUMOSULEEE CE FACI?
De ce te-ar considera un fraier?
Dacă crezi într-un lucru e normal să îți fie frică să îl exprimi doar pentru că altă persoană poate să creadă altceva? Merită să îți fie frică că te va lua în râs pentru ceea ce ești și consideri?
Genul meu de baiat cuminte si mai timid, fara prea mult tupeu, este considera fraier de fetele proaste.
Chiar am o colega de asta si sincer ma enerveaza. Adica ma intreba de nu stiu cate ori,, ce faci?". Ea fiind ceva gen :,, hmm. oare imi raspunde? 
) " Acel,, ce faci?" fiind asa in bataie de joc nu ca ar vrea sa discute cu mine.
Oricum, asta se poate intampla si cu alte fete. Sau mai ales daca scot pe gura ceva inteligent. Si asta este motiv de ras pentru ele. Absolut, orice, orice, orice.
Multe sunt foarte superficiale însă aici nu e cazul doar al fetelor, să știi și de asemenea nu toate sunt la fel. Eu cred că modul în care ești e chiar un avantaj căci îți dezvăluie profunzimea mentalității, gândirii lor și vezi din prima dacă o anume fată ar fi bună sau nu pentru tine. Dacă nu, nu are de ce să îți pese căci peste câțiva ani nici nu vă veți mai întâlni pe stradă probabil. E un capitol scurt și efemer din viața ta care probabil are sau nu elemente care vor rămâne la fel de efemere dar în plus și neimportante pentru tine.
Eu sincer ma mir cand ii vad pe altii care nici nu stiu sa scrie, dar totusi au parte de fete. deci sunt vai de capul lor. Fumeaza, beau de rup, cluburi, limbaj si comportament care lasa de dorit... dar totusi fetele sunt atrase de ei. Dupa se termina relatia ca na. Ba, dar macar au avut sanse . Si nu inteleg. fetele astea cuminti si care pun suflet intr-o relatie si isi doresc una serioasa, cum mama naibii sunt atrasi de astia. Oare ele chiar nu-i analizeaza? Si dupa se intreaba de ce naiba o inseala sau de ce isi bate joc de ea mortii mei. . Se intreba lucrurile astea, dar ei evita baietii cuminti si care stiu sa aprecieze o fata si care nu si-ar bate joc de ea.
Chestia asta imi da batai de cap.
Eu nu mă mir căci cele care se uită la asemenea tipi sunt la fel ca ei sau pur și simplu sunt proaste de bubuie și stau cu ei doar pentru că par "cool". Adică în ambele cazuri e vorba de prostie, ce să mai. Eu niciodată nu mi-am preocupat mintea cu chestia asta. E clar că fetele care aleg așa au o problemă, chiar dacă sunt cuminți. Nu sunt serioase, mature și de asemenea nici prea inteligente. M-am gândit și am fost sigur mereu de faptul că nu aș avea nevoie de așa ceva și de asta nu îmi bat deloc capul. Ce pot zice, nu sunt genul care se mulțumește cu puțin doar ca să aibă pe cineva, mi se pare aiurea.
Randuiala cu iughirea de care ai grait fiule. Cum fost-a candva pe vremea lui neamul nostru Voda Voievod Stefan Marele, asa si pastratu-s-a pana-n anul 8000 de la facerea lumii din anul 6500 de pe vremea lui Basarab si Bodgab Voda.
Oamenii au rânduit că nu e normal să îți exprimi sentimentele direct? xD Eu cred că "pe vremea aia" oamenii erau mult "mai din topor" sau "popor" ca acum.
De asemenea cică e demonstrat că înainte oamenii făceau mai mult sex. Mereu văd chestii de genul pe VICE
Pentru ca au ego mare.E mai simplu sa joci sigur, sa rezolvi micul conflict ce ar putea aparea prin a evita crearea lui in primul rand.Ma refer la treaba aia cu ma refuza/fac o impresie proasta.Asa ca raman in cerculetul lor unde nimic nu se intampla.Chiar am inceput sa admir persoanele care isi permit sa fie vulnerabile in relatiile cu altii, sinceri cu emotiile lor.Eu inca ma lupt cu asta.
Corect. Frica e la fel de naturala. E cel mai sigur si sincer sentiment pe care-l poti avea. Iar frica de iubire e si ea naturala, nu oricine vrea sa se arda, sa riste, pana nu e convins ca merita.
De altfel, nu toti cei care ne abordeaza sunt neaparat pe placul nostru. E in firea noastra sa respingem.
Probabil la persoanele care au trecut prin traume?
Este pur si simplu o fobie ca oricare alta. Nu trebuie sa cazi de la inaltime ca sa-ti fie frica de ea, nu? Dar bineinteles ca si trecutul poate contribui.
Aș accepta că simte acest lucru, este ceva firesc dar dacă nu aș simți același lucru nu aș vrea să ofer speranțe false.
Frica de a nu râde provoacă această reținere, că îți expui celuilalt niște sentimente intime, profunde și el nu le preia la fel, nu le înțelege, depinde, pentru unii este o nimic toată să spună că le place de cineva iar pentru alții, din timiditate, este ceva incredibil dacă pot s-o facă. Ar trebui încurajat tipul acesta de exprimare liberă, fără ocolișuri dar este ceva foarte subiectiv
Nu e de fapt un răspuns mai mult decât clar o reacție în bătaie de joc la adresa sentimentelor tale? Nu ar trebui ca în loc să fii supărat că ai fost luat în râs să fii vesel că ți s-a dat un răspuns mai mult decât clar, care nu face numai referire la ceea ce simte acea persoană pentru tine dar și la modul în care este ea, la caracterul ei?
Până ca să conștientizezi te lași purtat de durerea dezamăgirii, depinde cum exprimi refuzul, pentru tine e ceva cât se poate de serios iar pentru altul ceva cât se poate amuzant, un subiect de râs.Personal,atunci când încerc să exprim ceva am pretenția ca celălalt să o trateze cu aceeași seriozitate cu care o fac și eu. A place/a iubi pe cineva este ceva destul de instabil și provoacă multe emoții mai ales când ești nevoit s-o recunoști.
Nu toți vor acționa conform pretențiilor tale. Poți fi serios și după dar și inteligent și să interpretezi răspunsul ca atare și să realizezi că nu e persoana pentru tine. Dacă nu e o persoană demnă de tine nici nu merită să suferi prea mult din cauza asta. De acord, e inevitabil să te afecteze, însă totuși eu unul sunt de părere că dacă nu încerci nu ai nimic de câștigat iar dacă încerci din contră, nu ai nimic de pierdut ci doar de câștigat, mai încolo e treaba ta dacă te lași afectat și nu ai fost în stare să îți asumi și un răspuns de genul și de asemenea e vina ta dacă nu poți trece peste căci nu e cum ai fi fost căsătorit cu persoana aia mai mult de 4 ani și acum divorțați(eh la unii poate fi mai puțin însă în situația asta, vorba vine).
Eu chiar cunosc o tipa faina din liceu, chiar vorbisem cu ea o perioada, apoi isi facuse prieten (desi nu prea se afiseaza cu el pe Facebook, gen, probabil e incert daca mai are unul). Azi ne mai impartim doar niste comments scurte si like-uri. Cred ca as avea multe de impartit cu ea la nivel conversational macar, dar in acelasi timp simt ca drumurile s-au separat de prea mult timp. Deci nu ma vad avansand. Plus ca ma simt si rusinat de ea, ea e un adevarat bookworm. Eu citesc abia 3-4 carti pe an. Eu sunt mai computer geek de felul meu, pe cand ea e polul opus, prezinta o latura mult mai umanista fata de mine. Pe cat rezonam in unele, prea putin in altele. Iar faptul ca tipa e draguta nu e destul.
Poate din cauza asta vă completați. Nu vei știi niciodată dacă nu încerci. Dacă placi o persoană întotdeauna merită.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
