Bună.
Nu am, dar... la început am crezut că am. ![]()
Cum s-a întâmplat? M-am transferat la o şcoală nouă: toate bune, profesori drăguţi în mare parte, şi încă 2 băieţi noi. Băieţii ăştia sunt drăguţi şi deştepţi, simpatici, amuzanţi, aşa că m-am gândit că am putea fi cei mai buni prieteni. Mă duceam la ei, îi conduceam până la staţia de tramvai... Ţin minte perfect când le-am spus: "Vă voi conduce pe orice vreme, să nu vă îndoiţi vreodată de asta", pentru că într-o zi ploua şi am mers cu ei, nu găseau bilet... În fine, i-am ajutat.
Dar după aceea nu i-am mai băgat în seamă, ca să văd dacă sunt într-adevăr prieteni( asta însemna să le pese de mine). Nu au venit la mine, nu mi-au spus nici măcar "Bună". Nu contam deloc pentru ei. M-a durut mult chestia asta, nu mă aşteptam să nu mă accepte în "grupul" lor. Astăzi stăteam şi vorbeam cu o colegă, şi unul dintre ei a venit şi a zis "Dora, ai o cariocă neagră?". Mie nu mi-a spus nimic.
Când am ajuns acasă am început să plâng. Faza e că unul dintre ei o place acum pe o prietenă... Ce frumoasă e relaţia ta de prietenie cu el! Felicitări. Mi se pare normal, sigur, doar prietenia nu e numai între băieţi şi băieţi, respectiv fete şi fete. Sper ca prietenia voastră să dureze cât mai mult, mă bucur că n-ai păţit ca mine.
ƒiиεттч
Da.Am un bun prieten asa.Bine de fapt, doi dar unul e departe![]()
Cu Stef ne intelegem ca fratii.Toate prostiile le dezbatem, nimic nu ne scapa![]()
Cea mai tare faza a fost acum o saptamana.Eram cu gasca si eu eram bineinteles langa Stef, vorbeam nu stiu ce prostii.Si vine prietena lui. Ii zic repede la urechea:"Auzi hai sa zicem chestia cu nunta
"
Se aseaza tipa si noi incepem sa vorbim de flori de nunta, de interpreti, de decorul salii, de invitati, de preturi, de luna de miere.Bineinteles la gluma.Si incepe aia sa planga![]()
Nu stiam ce sa fac:sa rad sau sa plang alaturi de ea? Toata lumea stie ca asta e subiectul pe care il vorbim cand le-am epuizat pe toate. Dar ce sa ii facem ca sa o potolim pe aia plus ca ma gandeam ca poate ma bate
Ceea ce nu era asa grav, dar poate se despartea de el.Pana la urma am impacat-o cu chiu si vai, zicandu-i ca e o gluma de pe vremea cand parintii nostri ne vedeau un viitor comun
Mi-am invatat lectia
MariusDSarghe întreabă: