| Zeiss a întrebat:

Nu ştiu de ce, dar de când am terminat şcoala mă simt tristă şi nu din cauza şcolii fiindcă nu sunt genul care plânge la sfârşit de an şi chestii, nu mă prea înţeleg cu colegii şi na... Oricum, mă simt tristă, dar nu ştiu de ce. Simt o greutate pe piept sau nu ştiu cum să zic... Nu pot descrie senzaţia aia. Pur şi simplu mi-a pierit tot cheful. Nu mai fac nimic ce-mi place. Câteodată îmi vine să mănânc până nu mai pot şi altă dată nici nu mă ating de mâncare. Am senzaţia că toţi sunt supăraţi pe mine şi că sunt enervantă şi din cauza asta m-am oprit din a vorbi cu singurii mei prieteni. Noaptea nu dorm, ci mă gândesc la diferite lucruri şi ajung să fiu tristă din nou. Nici muzica nu-mi mai place, pur şi simplu mi-a pierit cheful. Din cauză că nu dorm noaptea de abia spre dimineaţă şi atunci dorm mult şi mereu mă ceartă părinţii. Sunt obosită chiar dacă nu fac eforturi mari şi din nou părinţii mă ceartă din cauză că nu am chef de nimic. Oftez des, îmi vine să plâng fără motiv. Dar cel mai rău lucru e senzaţia din piept. E ca şi cum aş avea ceva greu pe piept, pur şi simplu stă acolo şi mă macină. Cel mai rău lucru e că nu ştiu de ce mă simt aşa. Cu plânsul e ca şi cu mâncatul. Ori plâng din orice, ori nu pot plânge şi senzaţia din piept se intensifică. Sunt moale, nu mai am putere să ridic nimic, tremur şi sunt paranoică. Mă uit în oglindă şi când mă văd îmi dau seama că nimeni nu s-ar uita la mine. Aş vrea să merg la un psiholog, dar părinţii mei nu ar fi de acord. Sunt oameni în vârstă şi nu le pot spune asta fiindcă imediat m-ar certa şi mi-ar spune că nu am de ce să fiu tristă fiindcă am tot ce-mi trebuie. Chiar nu am cui să-i spun, dacă le spun prietenilor încep să spună că sunt şi eu o prefăcută dinaia care se dă emo. Îmi pare rău pentru că am scris atâta, dar sper că cineva mă poate ajuta sau îmi poate da un sfat. Aş vrea sfaturi constructive, nu un simplu " fii fericită " sau " nu te mai gândi la chestii triste şi fă ce-ţi place ". Mulţumesc.

1 răspuns:
| SimonaSimona01 a răspuns:

In primul rand sper ca te-ai mai calmat cand ai scris asta ..In al doilea rand am trecut si eu prin asta, stiu cum e sa te certe parinti si nu ai vrea sa le spui ca iti este frica ca te vor critica mai urat, totul este in imaginatia ta ..In al treile rand sa nu mananci mult sa te transfori intr-o vaca care trebuie dusa la abator asta NU. ..Incearca sa te linistesti sa nu te gandesti la prea mult. Incearca sa ai cate mai multe activitati cu parinti tai si nu iti alunga prieteni. incearca sa iti faci mai multi. Si zambeste viata e mai grea de cat crezi :*