Stii? exista momente in viata când esti derutat,dezorientat,confuz. E greu când te afli in aceasta situație,stiu,e foarte greu. Nu intelegi ce e in jurul tau,nu înțelegi oamenii de lângă tine,nu intelegi de ce se întâmplă anumite lucruri,nu te înțelegi pe tine. Iar cei din jurul tau,la rândul lor nu te înțeleg. Cred ca faci unele lucruri intenționat,ca esti constient de gravitatea situației,ca poti suporta consecințele. Ei cred ca tu te comporti astfel din cauza ca te-ai schimbat,ca te-ai îndepărtat. Nu au idee cat de mult se înșeală. Ei nu stiu ca tu nu poti sa realizezi anumite lucruri,ca e greu sa gandesti limpede,ca te straduiesti enorm dar la final tot într-o stare de amețeală te afli. Ei nu stiu pentru ca nu se afla in locul tau. Nu iti stiu suferinta si nici nu au cum sa o afle.
Poate unii oameni se amuza pe faptul ca esti "ametit",cred ca esti prost,incult sau ca vrei doar sa atragi atenția. Alti oameni sunt plictisiti sa te aiba in preajma sau s-au saturat sa-ti audă scuzele. Tu contiui sa te plângi,sa fi trist,debusolat.
A trecut atat timp iar tu încă nu sti ce ai,nu ști ce o sa se întâmple cu tine,nu sti ce iti rezerva viitorul,nu ști daca o sa te faci bine vreodată. Iti e frica ca nu cumva prin starea asta sa iti pierzi prietnii,iubitul,familia. Nu sti ce va urma,iti pierzi orice urma de speranță.
Ai un vis,ti-l hranesti cu speranta,cu încredere dar,atunci când încerci sa ii pui temeliile simti ce ceva te opreste,ceva te trage înapoi,te face sa te afunzi in stadiul in care esti si nu te lasă sa mergi mai departe. Simti o povara pe umeri. La început nu e grea dar cu timpul cantitatea ei se mareste considerabil iar tu,nestiind cum sa scapi de ea,o cari,in fiecare zi,in fiecare ora,in fiecare secunda. Tu stii prea bine ca aceasta stare e echivalentul situației in care esti nevoit sa ti,in mâinile tale firave un vas gol. Iar in fiecare zi in acest vas se adaugă câteva picături de apă. La început e ușor,nici nu simți. Dar cu cat trece timpul cu atat vasul se îngreunează devenind o povara. La un moment dat iti simti povara atat de grea încât cedezi. Vasul cade si se sparge. Problemele tale pun stăpânire pe tine,te acaparează total. Tu nu ai cum sa le faci fata. Intri in depresie. Simti ca nu mai ai scăpare,nu mai ai cum sa fi ajutat. Esti prizonierul "ametelii","ceții" care pune stăpânire pe gândurile tale,comportamentul tau,constiinta ta,pe întreaga ta ființă. Nu sti unde se afla cheia,nu sti nici măcar daca exista o cheie. Tot ce sti e ca trebuie sa supraviețuiești asa,ca un prizonier.
La un moment dat apare cineva care iti alina suferința,care te face sa uiti de captivitate si care te invata despre speranta. Acum, alături de această persoană iti dai seama ca exista o cheie si o vei cauta. Esti sigur ca într-o zi o vei găsi si te vei elibera. Atunci vei fi pe deplin fericit.




Ce părere aveti? Se regaseste careva?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook