Sunt singurul care are impresia că a omorât oameni cu puterea gândului? Am descoperit singur tehnica numită manifestare și mă consideram alesul Universului, unul dintre puținii de pe Pământ. O foloseam pentru anumite câștiguri în viața mea, dar, încet încet, s-a întors împotriva mea, mă simțeam obligat să spun anumite fraze în minte și imediat după aflam că oameni necunoscuți au pățit acele lucruri pe care le spuneam în gând, de prea multe ori pentru a fi o coincidență, ziceam eu. Vă dați seama că am simțit vinovăție extremă că sunt criminal și că nu mă pot oprii. Mi-am distrus astfel perioada liceului. Am reușit să ajung la psihiatru, după mulți ani de suferință și am fost diagnosticat cu depresie din altă cauză. În acel moment nu mai eram așa sigur că pot face rău cu gândul. Ideea că voi arde în iad pentru crimele acelea m-a distrus în liceu și în facultate. Psihiatra mi-a zis că este posibil să fi fost un episod psihotic. Eu mă gândesc că probabil nu voi știi niciodată ce a fost acolo. Aș vrea să știu dacă cineva, în toată istoria omenirii, a mai crezut (a fost convins) că poate face rău cu gândul. Acum am vârsta de 21 de ani și încă mai cred puțin că am acea superputere blestemată.

Te-ai gândit la posibilitatea de a avea tulburare obsesiv-compulsivă? posibil o formă gravă a acesteia.

Mi-a zis și ChatGPT asta, dar nu știu dacă și-a luat informațiile dintr-o sursă de încredere, dacă asta este tulburare obsesiv-compulsivă. Am sindrom depresiv-anxios, oficial.

Sunt destul de sigură ca e bine să iei și această variantă în calcul.
Poți căuta mai departe informații sau întreba un specialist în domeniu.
Încearcă să nu mai ruminezi asupra acestei situatii, pare ca te consumă extrem de mult. Înțeleg totusi, gândurile intruzive sunt greu de gestionat, te pierzi in irațional.

Nu îl mai lua în serios pe asta, numai întrebări tâmpite pune, face troll că se plictisește că n-are gagică. Oarba după el.

Du-te la psihiatru pentru o evaluare corecta, fiidca boala a evoluat demult.

Dupa ce a trecut efectul (i)legalelor, tot asa te simti?

Ceea ce ai tu se numeste distorsiune cognitiva. Nu exista legaturi directe dintre gandul tau si moartea altor oameni.

Suntem 8 miliarde de oameni pe planeta asta si se intampla zilnic sute sau chiar mii de morti si de nasteri. Daca sa zicem ca eu acum ma gandesc la un om care moare strapuns de o teava, intr-o perioada de 5-10 zile, undeva in lumea asta, sigur moare unul in aceleasi circumstante. Si asta nu e vina mea. Pur si simplu se intampla.

Nu e nici o tehinca, nu e nici un blestem. E pur si simplu mintea ta care face legatura cu gandul tau si moartea altora.

Am auzit ca daca sari de la etajul 8 se rezolva.

Am fost, diagnosticul este sindrom depresiv anxios.

Nu m-am drogat niciodată. Creierul meu a produs singur gândurile acelea.

Ar fi bine să fie așa cum zici. Dar din nefericire chiar s-a întâmplat ce am spus. Oricum am și alte pasiuni (lectură, politică etc) care îmi iau o grămadă de timp din viață și sunt suficient de mare pentru a pune numai întrebări utile pentru mine, nu trollez. De ce nu pleci de la prezungția de nevinovăție, ca în justiție? Și am logodnică, cel puțin pe moment.

Sindromul ala a fost acum cativa ani, acum boala a evoluat mult, de aceea te trimit la medicul psihiatru, pentru un consult si re-evaluare corecta.

Merg o dată la câteva luni pentru rețetă și nu mi s-a schimbat diagnosticul.

Mergi la o consultatie, nu pentru reteta, ca boala a evoluat si asta este deja vizibil.

Păi atunci când merg pentru rețetă mă întreabă și cum mai sunt, deci presupun că este și consultație.

Omoara si tu cativa soldati rusi din Ucraina, ceva beduini din Siria care ii asediaza pe druzii din Siweida, ar mai trebui omorati politisti iranieni din Politia Moravurilor, e treaba de facut pentru o persoana cu abilitatile tale. Mai sunt foarte multi oameni care au aceste ganduri intruzive, si care sunt convinsi ca gandurile lor au urmari; toti sufera de Tulburarea Obsesiv Compulsiva.

Dar stai putin, poate ca te-ai vindecat, sau poate boala s-a remis. Singur spui ca e ceva din trecut.

Rațional știu că cel mai probabil nu am omorât oameni cu puterea gândului, dar emoțional nu înțeleg asta.

Te autosugestionezi că nu e posibil ca ăia să fi murit sau să fi avut accidente din cauza ta. Dacă e adevărat ce spui, as vrea să am puterea ta, stiu eu pe cine m-as răzbuna LOL))))))) Si iadul nu există, este o poveste să sperie oameni, cum imi spunea mama si bunica că dacă nu mănânc tot din farfurie mă dă la tigani ))))) llol

Eu cred ca ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, nu al psihiatrilor, ca sa iti gasesti pacea, iar in ce priveste gandurile incearca sa nu le mai iei asa de in serios. Poate ca de ce te temi mai mult de ele, de aceea vin mai tare... dupa aceea vinovatia, dupa aceea lipsa de speranta, urmatorul gand rau etc. Incearca sa intrerupi cercul asta printr-o portie buna de ras. Si sa faci lucruri care sa iti placa, sa te prinda, sa iti tina mintea ocupata.