O mare parte din vina o au si parintii care nu stiu sa ceara de la copilul lor atat cat poate el da. Un alt aspect este viata sociala care nu trebuie infranata, acum asta nu inseamna ca e ok sa iti lasi copilul sa stea afara pana la 3-4 noaptea ci e foarte important sa il trimiti in cat mai multe tabere si excursii, in locuri in care nu se poate refugia acasa ci unde este impins de la spate sa socializeze cu persoane pe care nu le cunoaste si unde poate lega multe prietenii.
Si un alt aspect ar fi orele de educatie sociala de la scoala si eventual sedinte la psiholog ar fi o alta solutie.
Dar cel mai important ar fi ca parintii sa isi faca mai mult timp sa discute cu copii, parintele ar trebui sa fie acea persoana care isi da seama cand ceva nu este in regula cu copilul lor.
Nu putem pune totul in spatele copilului, sa nu uitam totusi ca el inca nu are destula experienta in viata pentru a sti sa gestioneze asa cum trebuie momentele dificile.
Anturajul este de vina. Unii copii se sinucid doar ca sa duca la capat o provocare adusa de prieteni. Unii parinti nu ii ajuta cand trebuie iar unii profesori isi bat joc de ei si ii fac sa se simta ca niste nimicuri.Bineinteles e si vina copilului ca nu se descarca dar atunci cand nu are la cine sa-si spuna oful el recurge neaparat la sinucidere crezand ca e solutia tuturor problemelor.
El greseste, fiindca nu se exteriorizeaza, se inchide in el, se marginalizeaza, iar atunci lumea il priveste ca pe un ciudat. Poate ca are un complex, defect, iar rautatea din jur, il determina sa recurga si la asta.
Nu mai comunica cu lumea, se simte singur, desi are parinti sau nu, nu are cu cine sa comunice, simte ca nu mai are de ce sa traiasca, recent am vazut pe siteul stirilor Protv ca s-a sinucis un baiat de 11 ani, acesta avea probleme la scoala, tatal era in Italia si l-a amenintat ca va fi cersetor daca nu va lua note mari, bietul baiat.
Da, din pacate, si eu am vazut reportajul. De teama se sinucid, de teama amenintarilor primite de la parinti/profesori/persoane straine/prieteni si decurg la astfel de gesturi groaznice. Deci, cine e de vina?
Sunt de vina parintii ca nu stiu sa isi asculte copii, sa ii inteleaga, sa ii ajute cu un sfat, o incurajare.Este de vina mediul in care traiesc, de aceea ei se inchid in ei, si nu au curaj sa ceara ajutor deoarece considera ca nimeni nu ii intelege.La scoala, copii vad rautatea si nedreptatile care le fac unii profesori, in anturaj, asa zisii prieteni fac glume proaste, ii exclud.
Lumea e rea, si un copil nu are de unde sa inteleaga asta daca nimeni nu ii explica.
De ce nu se ia nicio masura? Oare de ce? Oricat am zice, sunt parinti care nu isi asculta copii, parinti prea preocupati de problemele lor...profesori care fac diferenta...prieteni falsi...
Buna. Da este foarte adevarat si dureros. ce se intampla? Dezamagirea, dezamagirea asupra vietii dezamagirea asupra lucrurilor care tinerii nu ar trebui nici macar sa le aiba in gand la o varsta asa frageda darmite sa fie dezamagiti, cine este de vina? maturitatea prematura pot sa spun asa. Datorita tehnologiei si promovarea lucrurilor mature la tineri, gen cat mai multe sporturi, competente, presarea copilului tanar sa fie cat mai destept, distrugerea copilariei prin acapararea de lucruri. Asta duce la o viziune eronata asupra vietii, astfel tinerii cad in demoralizari fregvente si neavand o pregatire familiala in acest domeniu, pregatirea asupra vietii, tinerii se cred singuri neintelesi, alungati de propia familie, care nu le raspund problemelor datorita lipsei de timp... Ce ar fi de facut? tinerii capabili de o gandire curata sa promoveze viata si gandirea buna dintr-un unghi bun asupra vietii... tinerii asculta mai bine sfaturi de la tineri decat de la un om batran care nu stie sa se coboare la nivelul adolescentului caruia is e adreseaza... Deci trebuie promovata dorinta de a trai si frumusetiile vietii...