Buna tuturor. Ma confrunt cu o problema la nivel psihic, de ceva timp sunt in recuperare si nu stiu cum sa-mi umplu timpul liber. Am colectii de pixuri, carioci, culori toate la indemana si mi-e frica parca sa incep..sa fac ceva. Dorinta exista dar singuratatea ma omoara. Am optiuni dar mi-e parca greu sa incep daca nu sunt directionata spre o idee.

Cînd ți-e teama sa incepi, fa o mâzgălitură. Adică orice care sa fie ușor de făcut, cu gandul că pe urma îl atunci de nu e bun. E un sfat de la un cadru didactic foarte bun.
Fă-o nu pentru ce faci, pentru lucrare, cît pentru tine, ca sa te simți tu bine. Fa cum am făcut eu in perioada cea mai grea. Am luat creionul în mina pentru că imi place sa hasurez. După aceea a ieșit și ceva frumos.
Și încă o idee. Asta daca te pricepi cît de cît la desen/pictura. Ca sa te motivezi, caută imagini pe net. Unele sunt extrem de artistice. Atît de frumoase că vei vrea sa faci ceva asemănător.

Păi axează-te pe ceea ce-ți place ție, pe ceea ce simți că vrea să iasă din tine, să înțeleg că te referi la ceva pe desen, din moment ce spui de pixuri, creioane și chestii în direcția asta?

Gen eu mă axez pe scris, dar admit că am încercat să mă exprim prin toate formele de artă, dar recunosc că tot scrisul a rămas prima și cea mai vie pasiune. Și pe mine mă ajută sublimarea, poate ai auzit de ea. E atunci când ceea ce eviți/renegi în viața ta, în societate pui în arta ta sau sub altă formă, ba chiar într-o formă sublimă, ideală.

Gen poate tu renegi în viața ta nu știu, copilăria sau faptul că ai vrea să primești iubirea ca un copil și atunci poți desena sau face chestii pentru copii, gen haine, jucării sau îți poți închipui jucăriile perfecte.

Eu de exemplu îmi reneg sexualitatea sub toate formele ei, sunt o tipă destul de inhibată în sensul ăsta și recunosc că la nivel mental sunt totuși o Sandra Brown în devenire, spun în devenire deoarece încă nu mi-am permis să scriu chiar ca Sandra Brown dar în mintea mea, o întrec pe Sandra Brown, pe hârtie recunosc că am început doar cu părțile romantice și poveștile clasice de dragoste.
De asemenea eu îmi mai reneg răutatea sau partea asta în care trebuie să confrunt lumea și să spun și adevărul mai dificil sau uneori ba chiar ideea de a mă apăra și a-i confrunta pe cei care se iau de mine, și de aici iar utilizez sublimarea în povești cu criminali și oameni care pot face rău în cele mai crunte moduri, deși eu în societate sunt cel mai pașnic om sau așa par.

Deci găsește în tine ceea ce renegi, ceea ce ți-ai dori cu ardoare dar pur și simplu Supra Eul tău nu te lasă să faci (dacă-mi amintesc eu bine supra-eul era cel care se ocupa cu cenzura Id-ului și al dorințelor lui) și când afli ce dorești, pune pe hârtie, că-i desen, că-i scriitură, că-i mâzgălitură, că-i dans, că-i vlogg, că-i blog, că-i crimă (amu, glumesc ), prin orice formă de artă simți că te poți exprima, do it! Va ieși mai perfect decât orice desen studiat în amănunt sau orice compoziție scrisă după ce ai finalizat compozitorul.
Acum doar să fii sinceră cu tine și să afli ce ți-ai fi dorit cu ardoare să ai și nu ți-ai dat voie să ai.
Spor!