Maine dau lucrare la desen si trebuie sa comentez pictura "A Bar at the Folies-Bergère" de Édouard Manet, ma poate ajuta cineva?

A Bar at the Folies-Bergère (French: Un bar aux Folies Bergère), painted and exhibited at the Paris Salon in 1882, was the last major work by French painter Édouard Manet. It depicts a scene in the Folies Bergère nightclub in Paris.

The painting is filled with contemporaneous details specific to the Folies-Bergère. The distant pair of green feet in the upper left-hand corner belong to a trapeze artist, who is performing above the restaurant's patrons.

The beer which is depicted, Bass Pale Ale (noted by the red triangle on the label), would have catered not to the tastes of Parisians, but to those of English tourists, suggesting a British clientèle. Manet has signed his name on the label of the bottle at the bottom left, combining the centuries-old practice of self-promotion in art with something more modern, bordering on the product placement concept of the late twentieth century. One interpretation of the painting has been that far from only being a seller of the wares shown on the counter, the woman is herself one of the wares for sale; conveying undertones of prostitution. The man in the background may be a potential client.

But for all its specificity to time and place, it is worth noting that, should the background of this painting indeed be a reflection in a mirror on the wall behind the bar as suggested by some critics, the woman in the reflection would appear directly behind the image of the woman facing forward. Neither are the bottles reflected accurately or in like quantity for it to be a reflection. These details were criticized in the French press when the painting was shown. The assumption is faulty when one considers that the postures of the two women, however, are quite different and the presence of the man to whom the second woman speacasa marks the depth of the subject area. Indeed many critics view the faults in the reflection to be fundamental to the painting as they show a double reality and meaning to the work. One interpretation is that the reflection is an interaction earlier in time that results in the subject's expression in the painting's present.
tradu si tu cu translate google

Http://en.wikipedia.org/wiki/A_Bar_at_the_Folies-Berg%C3%A8re

Se mai da lucrare la desen, ce naspa, cauta si u pe internet.

Tabloul "Băutorul de absint", o lucrare departe de tradiţiile epocii ca temă şi tehnică picturală. Cu excepţia lui Delacroix, care făcea parte din juriu, trezeşte sentimente ostile şi este refuzat. Doi ani mai târziu, în 1861, tabloul său "Cântăreţul spaniol" este selecţionat.

Vestit pentru eleganţa sa, Manet frecventează concerte la modă, cafenele, parcuri. În aceste locuri îşi găseşte inspiraţia pentru tablourile sale înfăţişând viaţa pariziană. Unei astfel de seri i se datorează tabloul pictat în 1862, "Concert în parcul Tuilleries", în care putem recunoaşte prietenii pictorului, printre care şi pe Beaudelaire. Tema aleasă de Manet a fost surprinzătoare pentru acele timpuri, asemenea tablouri plein-air nu erau considerate artă adevărată, erau utilizate pentru ilustrarea revistelor şi reportajelor. Criticii nu-şi ascund dezaprobarea: "Pictura lui Manet supără ochiul, exact în acelaşi mod în care muzica falsă supără urechea", scria unul din aceştia. În 1863, trimite trei tablouri pentru Salon, unul dintre ele fiind "Dejunul pe iarbă", sunt şi acestea respinse. Le expune atunci în "Salonul independenţilor", stârnind indignarea criticilor, care îl acuză de prost gust. Manet a acordat la alcătuirea operei "Dejunul pe iarbă" o mare importanţă principiilor sale estetice. În primul rând, redă lumina de zi naturală. înfăţişează nudul feminin într-o ambianţă obişnuită, în contrast cu obiceiul epocii sale, care admitea reprezentarea nudului numai la evocarea temelor din mitologie. Publicul n-a înţeles esenţa operei, au găsit-o neruşinată şi provocatoare. În 1865, se prezintă din nou la Salon, de data aceasta cu "Olympia". Şi acest tablou primeşte o critică aspră şi produce un scandal enorm, comentariile răutăcioase îl intitulează "femeie de harem cu burta galbenă". În această operă Manet doreşte să-şi arate mai expresiv stilul personal. Pictează o femeie concretă, din care vrea să creeze o Venus modernă, senzuală. Talentul pictorului este provocator, se oferă cu o forţă care impune respect, de aceea nu este surprinzător că a şocat publicul. Totuşi, asupra câtorva pictori tineri tabloul a avut un efect deosebit de mare, Cézanne îşi exprimă fără rezerve încântarea.

De acum încolo, Manet, care a fost atât de frecvent refuzat de Salon, se apropie de o altă grupare de pictori, care vor fi mai târziu impresioniştii. Claude Monet, Edgar Degas şi Auguste Renoir admiră sincer talentul creatorului Olympiei. În 1867, pentru a ocoli respingerea care era de aşteptat din partea juriului "Expoziţiei Mondiale din Paris", Manet închiriază un pavilion, unde prezintă cincizeci de tablouri. Deşi admirator al noilor creaţii, Manet n-a participat niciodată la expoziţiile impresioniştilor. A preferat să se lupte cu juriul Salonului, şi în anii următori se impune şi este din ce în ce mai des admis la vernisajele Salonului Oficial, dar îşi organizează expoziţii şi în atelierul propriu.
Sursa:wikipedia.ro
Uite aici si poza:http://ro.wikipedia.org/wiki/Fişier:Manet16.jpg
Succes!