Am o problema cam delicata. In urma cu 2 ani adica la varsta de 16 ani am inceput sa consum, am inceput cu verde, si la cateva luni distanta am inceput sa consum si pietre cristaline. Au aflat si parintii...? (mai mult)

Question

Am o problema cam delicata. In urma cu 2 ani adica la varsta de 16 ani am inceput sa consum, am inceput cu verde, si la cateva luni distanta am inceput sa consum si pietre cristaline. Au aflat si parintii mei dupa aproape un an de zile in care am consumat constant, adica cam in fiecare zi, fumam zilnic, si restul drogurilor ocazional, pana am inceput sa consum si cristaline aproape zilnic. Dupa ce au aflat nici nu ma mai interesa, fumam in casa cu ei fara sa ma mai ascund(nu de fata cu ei bineinteles) si cand venea mama la mine in camera ca simtea mirosul, ranjeam pana la urechi si ziceam "nu fumez" desi stiam ca stie doar ca faceam pe proasta din lipsa de respect.  Dupa vreo 5 luni am inceput sa consum si pietricele cam zilnic, si daca nu, extrem de des. Lipseam de acasa o zi, doua si cand ajungeam acasa rupta dupa nopti nedormite ma puneam in pat si dormeam ca vaca, ma trezeam si plecam iar, iar ai mei nici macar nu ma certau, doar ma intrebau unde am umblat si le ziceam "afara". Le vedeam dezamagirea si tristetea pe fata doar ca nu ma mai interesa de nimeni si nimic. Am tinut-o in stilul asta luni bune, iar pana sa incep sa lipsesc de acasa din cauza pietrelor(venise vara) fumam ca turcu de dimineata pana seara verde si chiuleam de la liceu, din cauza asta am ramas ai repetenta, toata chestia asta cu cele doua si restul, a durat cam 2 ani. In prezent nu mai consum nimic, m-am rupt de toate anturajele in care eram si nu mai am acces la ele si la surse, ies cu persoane care nu consuma si nu mai am de gand sa consum niciodata. Problema este ca mereu cand imi aduc aminte ma simt extrem de prost si ma ia o vinovatie maxima peste care nu pot efectiv sa trec, am atacuri de panica si acum iau in fiecare seara cate 4 5 jeleuri de melatonina ca sa pot sa adorm fara sa imi mai vina in cap trecutul meu, de fiecare data cand incerc sa imi imaginez lucruri frumoase ca sa pot sa adorm, imi vin in cap numai momentele astea prin care am trecut si prin care au trecut si parintii mei din cauza mea, in special rahatul asta de piatra, si devin foarte panicata. Ce pot sa fac ca sa trec peste etapa asta? Am incercat sa pretind ca nu s-a intamplat, sau sa accept pur si simplu ca s-a intamplat si ca a fost o incercare din viata, dar nu pot! Vreau sa stiu si povestile voastre si accept orice parere si sfat de la voi, de bine de rau orice e bine venit, stiu ca am gresit dar sunt blocata in trecut, in perioada aia, am flashback uri si simt cum mi se rupe sufletul in bucati. Pur si simplu nu mai eram eu, si nici acum pentru ca stau ce stau, si imi aduc aminte si ma ia o frica de nedescris. Aveam sufletul gol, aratam ca o stafie palida la fata, cu cearcane rosii si slabisem 12 kg, aratam de zici ca eram moarta si adusa la viata, jur. Si va rog nu imi spuneti de psiholog ca tata m-a dus la o sedinta vara trecuta iar eu ca nesimtita am strambat din nas si i-am zis ca nu vreau si nu are cum sa ma oblige sa merg, desi in adancul sufletului meu voiam, dar eram pur si simplu o egoista care nu mai gandea limpede. Acum as vrea la spoholog, dar mi-e rusine sa ii zic sa ma duca dupa atata timp(si stie ca nu mai consum, sau cel putin imi da de inteles ca ma crede), si sa mai si chetuiasca bani. Mai am putin si fac 18 ani, si cred ca ma voi duce singura. Dar totusi in afara de asta, tot vreau niste sfaturi de la voi. Am ramas cu traume fata de persoana care am fost

VoidEternal · Answer

Cred ca trebuie sa vorbesti in primul rand cu ai tai. Pentru ca fata de ei te simti vinovata. Vezi ce simt ei acum, daca te-au iertat, daca inca mai sunt suparati pentru ce ai facut. Odata ce lucrurile sunt clare intre voi, o sa iti fie mai usor sa treci peste etapa asta.

Emmmmmanuela · Answer

Lucrurile intre noi sunt clare, vorbesc foarte des cu ei si sunt convinsa ca nu se gandesc ca mai fac, iar daca se gandesc, au toate dovezile plus testul pe care mi-l pot face ca sa se convinga, desi nu cred ca o sa imi faca test din respect pentru mine, in fine, nu avem tocmai o relatie buna de parinte-copil, adica am fost atat de apropiati ca familie pana am facut eu vreo 9-10 ani, dupa aceea am inceput sa resping iubirea venita de la oricine, inclusiv ei si fratele meu mai mare, nu suportam imbratisarile, pupatul si mai ales sa zic "te iubesc". Deci la subeictul asta, nu se poate rezolva doar daca deschid iar trecutul legat de prostiile alea. Trebuie sa rezolv eu problema asta cu vinovatia si sa trec peste, dar inca ma ia tristetea, vinovatia si toate starile nasoale cand imi aduc aminte, toata astea doar din cauza mea. I-am injurat in toate felurile, am urlat din orice chestie mica pe care mi-o ziceau, si pe langa toate astea, ai mei inca incercau sa ma ajute, petreceau timp cu mine ca sa ma faca sa stau departe de ele, dar mereu ajungeam in acelasi punct din care plecam nu mai mult de o saptamana. Inainte eram depresiva mereu, acum ma simt fericita si împlinită SINCER, dar trecutul care ma mai apasa pe creier, ma macina. In rest sunt bine, arat bine, ma simt bine, ma simt in viata

Emmmmmanuela · Answer

Imi aduc aminte si de persoanele cu care am stat si ma ia si mai tare panica si restul sentimentelor urate. Am stat cu tot felul de oameni dubiosi si mereu  cand se termina "mancarea’ ajungeam sa fiu in seveaj extrem de mare, sa imi aduc aminte de parintii mei care nu stiau pe unde umblu, si sa ma simt de tot rahatul, dar cand aveam iar "mancare" uitam de toate starile astea si vinovatia pe care o am dupa si tot faceam. Asta faceam mereu, ma simteam bine cand mancam, dupa imi venea sa intru in pamant de vinovatie, imi trecea, si iar mancam

VoidEternal · Answer

Cred ca majoritatea celor care au consumat trec prin lucruri similare. Daca incerci sa fii aproape de parintii tai, sa le arati ca apreciezi si constientizezi tot ce au facut pentru tine, probabil ca sentimentele negative vor disparea. O sa fie un proces lung, oricum. Iar pe parintii tai ii vei face cei mai fericiti devenind un adult responsabil, pe picioarele lui, capabil sa fie un membru valoros al comunitatii din care face parte. Munca catre un astfel de scop cu siguranta o sa te ajute si ea.