Ati plans vreodata de bucurie? Care a fost motivul? Eu nici acum nu am inteles cum poate cineva sa faca asa ceva. Mereu am asociat plansul cu durerea sau tristetea dar nu cu bucuria. Nu mi s-a intamplat in viata mea asa ceva si e foarte ciudat sa vad la altii ca li se intampla.

Da, cand mi s-a nascut nepotelul.

eram sa plang cand am terminat facultatea, la discursul de absolvire tinut de o profesoara ( profesoara de drept penal ), era un discurs incurajator si nu stiu sincer dar parea si trist pe langa acea bucurie ca am scapat de facultate ( dar mai mult ca luasem ultimile restante ), trist pentru ca parca imi parea rau ca termin facultatea, ca nu ma mai intalneam cu colegii, profesorii, si sincer mi-a parut rau ca nu am dorit sa dau la master, mi-a fost dor de facultate mult timp, chiar daca numaram zilele pana sa o termin.
Cred ca acel plans de bucurie este si o parte de tristete, de melancolie, cel putin asa am simtit eu atunci. Oricum a fost o stare ciudata cu care nu ma mai intalnisem pana atunci.

Da, mi s-a intamplat de cateva ori sa plang de bucurie. Se intampla cand e ceva foarte emotionant si te copleseste.

Plinsul e o descarcare nervoasa, o eliberare de o tensiune. Poti plinge de exemplu de bucurie ca ai luat un examen, ca ti-au scapat nevasta si copchilu' vii din spital, ca era sa te calce un TIR si te-a ratat la un milimetru (doamne-ajuta, pomelnic la biserica, toate alea, lol) si tot asa. Personal nu am plins de bucurie vreodata. De fapt si datile cind am plins din alte motive in ultimii 20 de ani le numar pe vreo doua degete...

Cand am iubit prima oara mi-am dorit sa plang de fericire dar nu, in scimb dupa am plans, acuma nu-mi plac nici masculi care neaga ca plang, cu toti plangem daca nu fizic plangem interior

Nu, nu am plans de bucurie.
Nici eu nu pot pricepe,, plansul de bucurie''. Cand esti bucuros ai alte modalitati de a manifesta bucuria, nu plansul.

nu, nu am plans vreodata de bucurie si nici nu stiu cum ar trebui sa fac asta

Niciodata, mereu castigurile mele au fost previzibile deoarece am muncit mult si mereu sunt sigur pe mine, nu inteleg de ce unii plang de fericire, am plans de suparare, de nervi, dar de fericire niciodata.

Nu.
Nu pot intelege cat trebuie sa "acumulezi" ca sa plangi de bucurie.

Mdaaaa, de n-am mai putut. Numai bucurie vad in fata ochilor. Aha.

Eu nu, dar am observat asta deseori mai ales la femei si batrani.

Poate ca din cauza emotiei puternice iti vine sa plangi...