Bună! Am aproape 17 ani,dar am depresie destul de severa( încă nu am fost la u psiholog/psihiatru,deci încă n-am fost diagnosticată). Pur și simplu îmi vine sa plâng non-stop, nu am chef de absolut nimic,nu am încredere în mine, ma simt inconfortabil când sunt mulți oameni în jurul meu, sunt mereu tristă. Să știți că nu am o viata chiar ușoară, mama a fost diagnosticată cu cancer acum aproape 4 ani (eram doar un copilaș de 13 ani),am avut parte de bullying din ciclul primar. Intr-o seară de duminică am început să plâng foarte tare,o ora fără oprire(a fost groaznic). Văzând asta,mama m-a întrebat ce se întâmplă cu mine și i-am explicat ceea ce simt și că am depresie. M-a îmbrățișat și mi-a spus că în vacanta de vara ma duce la un specialist,iar eu am fost de acord. Dar văd că în unele momente îmi reproșează că am acesta boala cruntă (îmi zice ca sunt nebuna și ma internează la ospiciu) și ma face sa am criza de plâns. Eu am avut o mătușa, sora mamei,care a avut o depresie netratată și a evoluat în schizofrenie și a murit acum câțiva ani. Credeți că o pot moșteni pe mătușa? Nu ma simt bine deloc și am canduri suicidale în fiecare zi. Probabil mama ezita sa ma ducă la un specialist pentru că după cum bine știți,îmi trebuie un bilet de trimitere la Obreja,dar asistenta de la care trebuie sa-l ia este soacra unei fete din sat,care este eleva la liceul la care sunt și eu. Pana la urma, și mie mi-ar fi rușine sa cer o un astfel de bilet de trimitere( dacă as fi în locul mamei). Mamei ii este teamă să nu afle tot satul că am boala aceasta. Am de mai mulți ani depresie, dar în ultimii ani a evoluat. Ce mă sfătuiți?

"am depresie destul de severa( încă nu am fost la u psiholog...Ce mă sfătuiți? "

1 nu te autodiagnostica, probabil n-ai nimic și doar iți plângi de milă

2 dacă părinții zic că e cazul (noi nu te cunoaștem!), mergeți de mânuță impreună, la psiholog/psihiatru

Nu este o rușine, asta este mentalitatea noastră a romanilor din păcate! Nu mai asculta ce zice satul și mergi la un psiholog, cât despre mătușa ta, nu te îngrijora, nu cred se poate moșteni asta! De cele mai multe ori schizofrenia se moștenește de la părinți

Cui îi pasă, dacă află satul? Acum pe bune, e vorba de sănătatea ta, dacă ai nevoie să mergi la psihiatru, du-te, nu mai pierde timpul. Eu cred că ai mai mari șanse, să moștenești bolile de la părinții tăi.

Îmi pare enorm de rău că treci prin asta. Nu ești singură, și chiar dacă pare că nimeni nu te înțelege cu adevărat, există oameni care pot și vor să te ajute.

Ce poți face acum:

1. Vorbește cu un adult de încredere – Dacă simți că mama ta ezită să te ducă la un specialist din cauza rușinii sau a presiunii sociale, încearcă să vorbești cu altcineva: un profesor, un consilier școlar, un alt membru al familiei (poate unchi, mătușă, bunic). Ei te pot ajuta să găsești o soluție.


2. Caută sprijin psihologic fără să fie nevoie de trimitere – Există ONG-uri și centre care oferă consiliere gratuită pentru adolescenți, chiar și online sau prin telefon. Uite câteva opțiuni:

Telefonul Copilului (116 111, gratuit, anonim) – Poți vorbi cu cineva care te poate sfătui și îndruma spre ajutor specializat.

DepreHub – Oferă sprijin pentru depresie, inclusiv chat online.

Psihologi care oferă ședințe gratuite sau cu reducere – Poți căuta pe Facebook sau în grupuri de sprijin.



3. Dacă ai gânduri suicidale, nu rămâne singură cu ele – E foarte important să spui cuiva despre asta, chiar dacă ți-e teamă sau rușine. Viața ta contează, și depresia îți poate face mintea să creadă că nu există scăpare, dar există soluții. Dacă ai o criză, sună la 112 sau la Antisuicid (0800 801 200, gratuit, 24/7).



Despre frica de schizofrenie:

E adevărat că anumite boli mintale pot avea o componentă genetică, dar asta nu înseamnă că vei dezvolta schizofrenie doar pentru că o rudă a avut-o. Cel mai important este să ceri ajutor cât mai repede, pentru că depresia netratată îți poate agrava starea.

Dacă mama nu te duce la psihiatru din cauza rușinii:

Explică-i că nu e vina ta că suferi de depresie. Este o boală reală, la fel ca diabetul sau cancerul.

Spune-i că îți este foarte greu și că ai nevoie de ajutor acum, nu mai târziu.

Dacă nu vrea să meargă la medicul de familie pentru trimitere, poți încerca să vorbești tu direct cu cineva care te poate ajuta (profesor, psiholog școlar, chiar și medicul de familie).


Nu renunța să ceri ajutor. Chiar dacă pare că ești prinsă într-un cerc fără ieșire, soluții există, și nu trebuie să treci prin asta singură.