O sa fiu sofer pe camion cum sant acum, necasatorit si cunostintele o sa-mi atraga atentia de ce am ramas fara partenera, eu le zic din cauza ca toate sant la fel
Probabil tot dezamagit pentru ca Arsenalul il va avea tot pe vesnicul Arsene Wenger la carma si tot asa, fara titlul castigat de 22 de ani. Si cand o sa citesc acest raspuns, voi muri de ciuda!
Am avut partial dreptate, am mai adaugat totusi ca in 2-3 se va duce si s-a dus. Au trecut 4 ani jumate de cand am dat comentariul, ce repede trece timpul asta Dumnezeule. Totusi ca sa raspund mai pe subiect pot sa zic ca peste 5 ani o sa fiu cu 5 ani mai batran decat acum, cred ca si o familie a mea, gen sotie, copil, mai stii?
Peste 10 ani, exact in ziua asta, sper sa fiu prin alta tara in vacanta, cheltuind banii pe care i-am luat din salariul meu, din domeniul in care o sa activez. De altfel, as vrea sa primesc bani si din alte surse ( afacere, alea )
Ai mai mulți bani acum motane? Tot la asta te gândești?
Hai ca... meriti un pahar de ce vrei tu pentru asta
Da, pot spune ca stau mai bine ca atunci. Si partea cu alte surse... da, tot la asta ma gandesc si sper sa ajung acolo curand.
Insa as mai adauga unele lucruri
Ce ai mai adăuga?
Sau mai bine "as schimba", ceea ce nu am scris acolo, dar sigur la asta m-am gandit atunci.
Castigi bani, cheltui bani, castigi iar bani, iar cheltui bani, ne invartim dupa niste lucruri pe care le vrem, pierzand alte lucruri, timp, resurse, bani, amintiri...
Totul este un cerc, o cursa, pe care as vrea sa o constientizez mereu.
Indiferent de ce o sa fac, as vrea sa fiu constient de fiecare moment, pentru ca acestea conteaza, indiferent ca lucrez la ceva, indiferent ca stau si ma uit pe fereastra.
Ai devenit mai profund.
A trecut aproape jumătate de timp de când am pus întrebarea și până la punctul final (propus meditării în cadrul întrebării). Sunt curios dacă cei care au răspuns au aceleași concepții. Mai sunt 5 ani. Oare s-au apropiat ei de ceea ce credeau sau s-au îndepărtat de ceea ce sunt? Mai multe în episodul următor!
Eu nu cred ca o sa traiesc atat, si nici nu vreau, deja scârţâi si spitalele sunt scarboase ca sa ma duc sa ma repar.
Peste 10 ani cred ca o sa am un job IT related, un loc al meu si o logodnica
Mai mult de atat habar n-am
Imi plac surprizele :'>
Ți-ai cunoscut logodnica? Cum merge cu IT-ul?
Ceva difuz. as vrea sa am niste pedale faine pentru chitara mea si un bmw din '70-'80. in teorie ar trebui sa imi fi dat doctoratu in automatica
Daa, peste 10 ani voi sta pe un scaun poleit cu aur în timp ce mă voi abține să nu râd la acest răspuns. Vezi ce premoniții!
Oricum, mă văd călătorind continuu, cu o mapă de arhitect după mine și o carte în cealaltă mână. Și plină de... gratitudine!
My point, totuși mi-ar fi plăcut să spui ceva și să revezi asta în viitor, ar fi fost interesant.
Nu știu dacă ai observat răspunsul meu la întrebarea lui Geanin în legătură cu ce ai alege... între 40 ani/100 ani. Acolo se află răspunsul cel mai probabil ^^
O să fiu un arhitect excepțional
Peste 10 ani o să răspund cu un "am reușit"
Sper. Cam multă lume vrea să devină arhitect.
De fapt, oscilez între informatică și arhitectură, dar a doua mă atrage puțin mai mult.
O să-ți spun atunci ce am hotărât, în cele din urmă
Și mie îmi place informatica. Baftă!
Mulțumesc. Unde te vezi tu, peste 10 ani?
Sincer nu mă văd mai niciunde. Poate stând singur, având un job plictisitor(dacă l-aș avea și pe ăla) și încercând să supraviețuiesc.
De ce atât pesimism?
Așa am fost mereu și mereu m-am gândit la ce e mai rău. Nici nu prea am avut motive să mă gândesc la ceva minunat. Orice se poate pierde în orice clipă și chiar dacă am acel ceva sunt îngrijorat deseori că l-aș putea pierde. Pur și simplu viața mi se pare inabordabilă...Nu știi dacă ai reușit să o cucerești și chiar dacă te face să crezi asta, oricând îți poate da peste nas. Poate nu ar trebui să fiu așa dar mai bine să mă aștept la asta, șocul ar fi mult mai insuportabil dacă mereu aș gândi pozitiv și aș crede că e și va rămâne bine, cred. Dacă nu am cheia, nu pot deschide ușa spre viitor. Mereu am fost lipsit de motivație și mereu am știut că îmi lipsește ceva. Pff, sper să apuc să citesc astea peste 10 ani și să îmi amintesc. Mereu mă cuprinde nostalgia, nu vreau să știu cum mă va cuprinde peste 10 ani dacă îmi amintesc și va mai exista site-ul, contul și întrebarea. Ce e drept chiar și site-ul ăsta face parte din mine, dar peste 10 ani poate nici nu prea îmi voi aminti de nimic. Uneori mă sperie ce aș pute deveni și cum aș putea evolua.
Cred că cel mai bine e să fi realist. Să vezi și partea plină a paharului, dar și pe cea întunecată. Pui accept pe cea din urmă și o iei ca pe o posibilitate. Așa că oarecum, te aștepți la asta și dezamăgirile sau surprizele nu-s prezente.
Și totuși, te înțeleg. Gândindu-te la ce e mai rău, iar atunci când dispui de ceva ce te face fericit, te gândești întruna dacă o să-l pierzi.
Poate că gândești totuși prea mult.
Ești atât de obișnuit să pierzi încât te miră când ai acel ceva, dar n-ar trebui să fie așa.
N-ar trebui să te gândești atât de mult la viitor, sau la trecut.
Cel puțin, nu în măsura în care să îngădui prezentului să-ți fie afectat.
Dar înțeleg.
Trecutul te face depresiv, viitorul îți dă o anxietate iar prezentul e prea întunecat și greu de trăit.
Multora le lipsesc o grămadă.
Alții n-au aproape nimic.
Important e să nu te pierzi pe tine însuți.
Sper ca peste 10 ani, când sigur va mai fi încă site-ul ăsta, să te uiți peste întrebarea asta și să-mi răspunzi cu "Am un job mișto și o prietenă calumea. Și cel mai presus, sunt fericit"
Pe o parte ai dreptate, pe o parte nu, în ceea ce mă privește. Nu vreau să detaliez prea mult sau să explic prea mult aici deci oricum merci pentru cuvintele astea. Baftă în viață!
Baftă și ție!
Merci.
Parca ziceai informatica...
Sper că te-ai apropiat. Poate ești chiar acolo acum?